Cea mai mare parte a acţiunii din cartea lui Iov se petrece în primele două capitole. Aici, vălul dintre cer şi pământ este dat la o parte şi ni se permite să întrezărim un aspect al realităţii la care, altfel, n-am avea acces. Oricât de departe ne-ar ajuta să pătrundem în univers, telescopul nu ne va dezvălui niciodată realitatea descoperită în această carte scrisă acum câteva mii de ani, cel mai probabil într-un deşert din Arabia Saudită de astăzi. De asemenea, ea ne arată cât de strânsă este legătura dintre locul unde se află Dumnezeu şi îngerii şi lumea noastră, locul în care trăim noi.

După aceste prime două capitole, cartea ne prezintă dialogul dintre Iov şi alţi câţiva bărbaţi, care ajung să abordeze marile probleme ale vieţii: teologie, durere, filosofie, credinţă, viaţă şi moarte.

Şi de ce nu, dată fiind situaţia lui Iov? De multe ori, ne lăsăm prinşi în vâltoarea treburilor mărunte ale vieţii şi uităm ce contează cu adevărat. Catastrofele, fie că le suferim noi, fie că le suferă alţii, au darul de a ne scoate din letargia spirituală şi de a ne determina să ne punem întrebări importante.

Citeşte Psalmii 119:65-72. Ce ne spune psalmistul aici?

Psalmii 119:65-72
65. Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta.
66. Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale.
67. Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc cuvântul Tău.
68. Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orânduirile Tale!
69. Nişte îngâmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.
70. Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfăt în Legea Ta.
71. Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale.
72. Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri de aur şi de argint.

Psalmistul a reuşit să vadă binele rezultat din încercările prin care a trecut. Uneori, odată cu încercările primim binecuvântări neaşteptate, prin faptul că fie ne duc înapoi la Domnul, fie ne duc pentru prima oară la El. Cine n-a auzit despre oameni care, ajunşi într-un punct critic, s-au întors la Dumnezeu ori I s-au predat Lui pentru prima dată? Uneori încercările, oricât de înfiorătoare şi de tragice ar fi, pot avea un scop bun pe care, cu timpul, îl vom înţelege. Totuşi, alteori, ele par arbitrare şi lipsite de sens.

Ţi-ai luat timp să te gândeşti la necazurile pe care le-ai suferit şi să identifici lucrurile bune care au venit apoi din ele? Ce faci cu necazurile din care n-a ieşit nimic bun? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO