Odihna din mormânt

Cum îşi continuă Iov lamentaţia? Ce spune el despre moarte?

Iov 3:11-26
11. De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?
12. De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte?
13. Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni
14. cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice morminte,
15. cu domnitorii care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint.
16. Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!
17. Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
18. Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;
19. cel mic şi cel mare sunt totuna acolo, şi robul scapă de stăpânul său.
20. Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă şi viaţă celor amărâţi la suflet,
21. care aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară,
22. care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormântul? –
23. Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu din toate părţile?
24. Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.
25. De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26. N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”

Ne dăm seama prin ce calvar a trecut Iov. I-a fost greu să-şi vadă toată averea distrusă, să-şi vadă trupul lovit de boală, dar cel mai greu de suportat a fost faptul că şi-a pierdut copiii – şi i-a pierdut pe toţi! Pierderea unui copil este greu de suportat. Iov însă i-a pierdut pe toţi zece! Nu ne mai mirăm atunci că îşi dorea să nu se fi născut. Chiar dacă ar fi aflat contextul în care s-au petrecut toate acestea, probabil că nu s-ar fi simţit mai bine.

Observă însă ce spune el despre moarte. Dacă ar fi murit, ce s-ar fi întâmplat cu el? Ar fi trăit fericit în rai? Ar fi stat bucuros înaintea lui Dumnezeu? Ar fi cântat la harpă împreună cu îngerii? Nu găsim învăţătura aceasta aici. Dar ce spune el? „Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni” (Iov 3:13).

În ce măsură corespund afirmaţiile lui Iov cu învăţătura Bibliei despre ce se petrece cu omul după ce moare?

Eclesiastul 9:5
Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.

Ioan 11:11-14.
11. După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l trezesc din somn.”
12. Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.”
13. Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.
14. Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.

Avem aici, în această veche carte a Bibliei, una dintre cele mai timpurii referiri la doctrina pe care noi o numim „starea omului în moarte”. În acel moment, Iov nu-şi dorea altceva decât să se odihnească. Viaţa devenise deodată atât de grea, atât de dură şi atât de dureroasă, încât tânjea după ceea ce ştia că însemna moartea: odihna în pace în mormânt. Se simţea atât de trist, atât de lovit, încât a uitat complet cât de mult se bucurase de viaţă înainte şi îşi dorea să fi murit la naştere.

Suntem creştini şi avem făgăduinţe frumoase cu privire la viitor. Cum ne putem forma obiceiul de a rememora experienţele pozitive din trecutul nostru şi de a ne încuraja prin ele, în ciuda suferinţelor prezente? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO