„Prefacă-se în întuneric ziua aceea!”

Imaginează-ţi că eşti Iov. Într-un mod inexplicabil, viaţa ta, toate lucrurile pentru care ai muncit, tot ce ai realizat, toate binecuvântările primite de la Dumnezeu se duc de râpă. Şi nu poţi să înţelegi de ce! Nu-ţi poţi explica nicidecum situaţia în care ai ajuns.

În urmă cu câţiva ani, un autobuz şcolar a ieşit de pe carosabil, s-a răsturnat şi mulţi copii şi-au pierdut viaţa. Un ateu a declarat atunci că este de aşteptat să se întâmple astfel de nenorociri într-o lume care nu are sens, scop şi direcţie. O astfel de tragedie nu are sens, fiindcă lumea însăşi nu are sens.

Totuşi răspunsul acesta nu este valid pentru un om care crede în Dumnezeu. Nici pentru Iov nu a fost valid. Dar care era răspunsul, care era explicaţia? Iov nu avea un răspuns. Nu avea decât o durere uriaşă şi o sumedenie de nedumeriri inevitabil generate de ea.

Cum îşi exprimă Iov durerea la început? Te regăseşti în vreuna dintre spusele lui?

Iov 3:1-10
1. După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.
2. A luat cuvântul şi a zis:
3. „Blestemată să fie ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: „S-a zămislit un copil de parte bărbătească.”
4. Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
5. S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!
6. Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!
7. Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
8. Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să întărâte Leviatanul;
9. să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10. Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

Viaţa este un dar de la Dumnezeu. Noi existăm pentru că Dumnezeu ne-a creat (Faptele 17:28; Apocalipsa 4:11). Viaţa este totodată un miracol în faţa căruia ştiinţa modernă rămâne perplexă. Oamenii de ştiinţă n-au reuşit încă să cadă de acord nici măcar asupra definiţiei „vieţii”, cu atât mai puţin asupra modului şi, mai ales, asupra cauzei apariţiei ei!

Cu toate acestea, cine nu s-a întrebat, în momentele lui de disperare, dacă viaţa merită trăită? Nu ne referim aici la nefericitele cazuri de suicid, ci la clipele din viaţă, când, la fel ca Iov, ne-am dorit să nu ne fi născut niciodată.

Un grec din Antichitate spunea că cel mai bun lucru care ar putea să i se întâmple unui om, în afară de a muri, este acela de a nu se fi născut niciodată. Altfel spus, putem ajunge uneori în viaţă la un grad atât de mare de nefericire, încât ne-ar fi fost mai bine dacă n-am fi existat şi dacă am fi fost astfel cruţaţi de chinul inevitabil al existenţei în această lume căzută.

Te-ai simţit vreodată cum s-a simţit Iov aici, adică ţi-ai dorit să nu te fi născut? Ce s-a întâmplat în cele din urmă? Desigur că ai depăşit momentul. Este important să ne aducem aminte, chiar şi în momentele cele mai grele, că avem speranţa că lucrurile se vor îndrepta! Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO