C. S. Lewis, scriitor şi apologet creştin, a scris o carte despre suferinţă, în care vorbeşte despre moartea soţiei sale şi despre lupta lui de a accepta moartea ei. El afirmă următoarele: „Nu că aş fi (aşa cred) în marele pericol de a înceta să cred în Dumnezeu. Adevăratul pericol este să ajung să cred astfel de lucruri înfiorătoare despre El. Concluzia de care mă tem nu este: «Aşadar, nu există niciun Dumnezeu!», ci: «Deci aşa este Dumnezeu în realitate! Încetează să te mai amăgeşti singur!»” – A Grief Observed, p. 6-7

Cu aceeaşi problemă s-a confruntat Iov. Nici el nu s-a îndoit niciodată de existenţa lui Dumnezeu, dar şi-a pus întrebări despre caracterul Său. El îl slujise până atunci cu credincioşie. Fusese un om bun. Ştia deci că nu merita să treacă prin astfel de nenorociri. Întrebarea pe care a ridicat-o el şi-o pun credincioşii, în general, când sunt loviţi de tragedii: Cum este Dumnezeu de fapt? Şi oare nu în aceasta constă marea luptă? Problema nu este existenţa Sa, ci caracterul Său. El a dovedit în multe feluri ce fel de caracter are, dar dovada supremă ne-a dat-o prin moartea Domnului Isus, care „S-a dat pe Sine pentru noi «ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros» lui Dumnezeu” (Efeseni 5:2). Jertfa Sa ne demonstrează că El este demn de toată încrederea noastră.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO