Dumnezeu şi suferinţa umană

 Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.

(Matei 6:34)

Evenimentele descrise în cartea lui Iov nu au nicio legătură cu ţara sau cu poporul Israel. Spre deosebire de ea, toate celelalte cărţi ale Bibliei, pornind de la Geneza, unde este amintită făgăduinţa dată de Dumnezeu lui Avraam, de a face din el „un neam mare” (Geneza 12:2), şi terminând cu Apocalipsa, unde este descrisă „cetatea sfântă”, Noul Ierusalim (Apocalipsa 22:19), fac referire într-un fel sau altul, direct sau indirect, la Israel şi la legământul lui Dumnezeu cu acest popor.

În Iov însă nu avem absolut nicio referire, nici măcar la exodul israeliţilor, eveniment de referinţă din istoria străveche a poporului Israel. O explicaţie este aceea că Moise a scris cartea aceasta în Madian, odată cu Geneza (vezi şi CBAZŞ, vol. 3, p. 1140), când exodul nu avusese loc încă şi de aceea nici nu este menţionat.

Dar ar mai fi o explicaţie, poate mai importantă. Una dintre temele fundamentale ale cărţii, suferinţa umană, este o temă universală. Ea nu se limitează la un popor sau la un timp anume. Evrei sau neevrei, cu toţii am gustat din necazurile lui Iov, din durerea existenţei pe acest pământ căzut. Este drept că fiecare simte durerea în felul lui, dar Iov este reprezentantul nostru, al tuturor.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO