„Semănatul” şi „seceratul” în oraşe

Citeşte Matei 13:3-9,18-23. Ce învăţăm din acest pasaj despre cum să slujim şi cum să dăm mărturie în orice loc, inclusiv în oraşe?

Matei 13:3-9,18-23
3. El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene.
4. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum, şi au venit păsările şi au mâncat-o.
5. O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.
6. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.
7. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o.
8. O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, şaizeci, şi altul, treizeci.
9. Cine are urechi de auzit să audă.”
18. Ascultaţi, dar, ce înseamnă pilda semănătorului:
19. Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum.
20. Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie;
21. dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.
22. Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt, şi ajunge neroditor.
23. Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.”

În parabola aceasta, acţiunea se desfăşoară în mediul rural, dar lecţia se aplică mai bine la misiunea urbană decât la misiunea în oraşele mici şi zonele rurale, deoarece în oraşele mari întâlnim o mai mare diversitate de „soluri”. Tocmai din acest motiv este mai dificil să organizezi campanii de evanghelizare în oraşe decât la ţară.

Dacă fiecare tip de sol produce roade diferite, atunci se impune testarea terenului înainte de a investi în acţiuni evanghelistice. În cazul în care descoperă, în urma acestei testări, că terenul nu este chiar atât de bun, biserica ta va trebui să facă planuri pentru a-l îmbunătăţi, afânând pământul bătătorit, îndepărtând pietrele din el şi smulgând spinii. Cu alte cuvinte, pentru ca evanghelizarea să aibă succes, biserica are datoria de a pregăti terenul din timp. De aceasta depinde, în mare măsură, eficienţa unei campanii de evanghelizare.

În 1 Corinteni 12, Romani 12 şi Efeseni 4, Scriptura ne prezintă darurile spirituale. Ea ne spune că există o multitudine de daruri, dar o singură misiune. Pilda despre tipurile de sol în care cade sămânţa scoate în evidenţă nevoia dea utiliza daruri diferite în lucrarea noastră din oraşe. În oraşele mari, „trebuie să fie implicaţi oameni cu talente diverse”, nota Ellen G. White. „Să fie folosite metode noi. Cei din poporul lui Dumnezeu trebuie să conştientizeze nevoile timpului în care trăiesc.” – Ellen G, White, Evanghelizare, ed. 2008, p. 54. Prin darul viziunii profetice, ea a înţeles ce condiţii sunt necesare pentru eficienţa misiunii urbane. Astăzi este chiar mai necesar să avem o strategie generală şi complexă, care să facă apel la moduri variate de abordare şi la daruri multiple. O singură campanie sau un singur proiect nu va avea un efect semnificativ pe termen lung. Programele de acest tip nu reuşesc să-şi facă simţită prezenţa în oraşe, cu dimensiunile lor mari şi cu structura lor complexă, influenţa lor ştergându-se cu totul în câteva săptămâni. De aceea, sunt necesare alte acţiuni prealabile.

Gândeşte-te la oamenii cărora încerci să le dai mărturie. Ce fel de „sol” sunt ei? Ce poţi face pentru a pregăti terenul inimii lor? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO