Suferinţa oamenilor din oraşe

Când Hristos trecea prin Ierusalim, Capernaum şi prin alte cetăţi din vremea Sa, bolnavii, invalizii şi săracii se strângeau imediat În jurul Său, dornici să fie aproape de Vindecătorul. Inima Sa simţea împreună cu omenirea suferindă.

În oraşe se găseşte mai mult din orice – mai mulţi oameni, mai multe clădiri, mai mult trafic şi mai multe probleme. Ele sunt o provocare pentru biserici. Vestitorii Evangheliei nu pot ignora nevoile uriaşe ale oamenilor din jurul lor şi nu pot pune accent exclusiv pe mesaj, fiindcă l-ar discredita. Dacă vorbim despre compasiune, har şi speranţă, dar nu le demonstrăm prin faptele noastre, vorbele nu vor avea nicio putere. Nu vom fi decât o altă voce în, multitudinea de voci care caută să atragă masele.

Citeşte Exodul 2:23-25; 6:5; Iov 24:12; Psalmii 12:5 şi Romani 8:22. Despre ce realitate dureroasă vorbesc aceste texte?

Exodul 2:23-25
23. După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu.
24. Dumnezeu a auzit gemetele lor şi Şi-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov.
25. Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel şi a luat cunoştinţă de ei.

Exodul 6:5
Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i ţin egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legământul Meu.

Iov 24:12
în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă… Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!

Psalmii 12:5
„Pentru că cei nenorociţi sunt asupriţi şi pentru că săracii gem, acum”, zice Domnul, „Mă scol şi aduc mântuire celor obijduiţi.”

Romani 8:22
Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.

Trăim într-o lume suferindă, care geme sub povara şi sub chinul păcatului şi din care evadarea este imposibilă. Însă realitatea aceasta ne oferă ocazia de a da mărturie. Trebuie însă să evităm o confuzie. Când vorbim despre percepţia cetăţenilor asupra capacităţii unei biserici de a percuta la nevoile lor, este important să facem distincţie între evenimentele sociale izolate şi acţiunile permanente de slujire care împlinesc nişte nevoi reale. Oamenii fac deosebirea între o biserică ce oferă alimente câtorva familii o dată pe an, la o ocazie specială, şi o biserică precum cea despre care vom vorbi în continuare. Ce face biserica aceasta, mai exact? Membrii ei se adună într-un centru social şi le oferă celor doritori o masă caldă în fiecare dimineaţă. Şi nu sunt chiar mulţi la număr. Sunt doar cincizeci şi şapte de membri, dar toţi sunt trup şi suflet pentru semenii lor. Activitatea lor este demnă de toată aprecierea. Ea necesită dedicare şi un simţ al datoriei faţă de persoanele în dificultate.

Gândeşte-te ce impact am avea asupra societăţii, dacă toate bisericile noastre ar face ceva pentru a alina strigătele de durere ale oamenilor din jur! Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO