Caracteristicile oraşelor

Oraşele strâng laolaltă oameni diverşi din punct de vedere cultural, etnic, lingvistic şi religios. De regulă, fiecare grup îşi are propriul cartier sau teritoriu bine delimitat. Dar, tot mai frecvent în ultimul timp, graniţele de acest tip dispar. Această realitate multiculturală ne expune riscurilor şi situaţiilor complexe, dar ne oferă şi ocazii speciale de a vesti Evanghelia. Aici, gradul de toleranţă la idei noi este mai ridicat, deschiderea faţă de alte religii este mai mare decât în zonele din afara oraşelor, care sunt mai ataşate de tradiţie În oraşe există mai multe posibilităţi ca oamenii să intre în contact cu Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea.

Citeşte în Faptele apostolilor 18:1-28 despre un model de înfiinţare a unei biserici într-un oraş. Ce lecţii putem învăţa de la Pavel?

Faptele apostolilor 18
1. După aceea Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint.
2. Acolo a găsit pe un iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevasta sa, Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei.
3. Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor.
4. Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei şi pe greci.
5. Dar când au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că Isus este Hristosul.
6. Fiindcă iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele şi le-a zis: „Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la Neamuri.”
7. Şi, după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.
8. Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi.
9. Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea,
10. căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.”
11. Aici a rămas un an şi şase luni şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.
12. Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată
13. şi au zis: „Omul acesta aţâţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii.”
14. Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v-aş asculta după cuviinţă, iudeilor!
15. Dar dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră: eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.”
16. Şi i-a alungat de la scaunul de judecată.
17. Atunci au pus toţi mâna pe Sosten, fruntaşul sinagogii, şi-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.
18. Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, şi-a luat ziua bună de la fraţi şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Acuila, după ce şi-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse o juruinţă.
19. Au ajuns în Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă şi a stat de vorbă cu iudeii,
20. care l-au rugat să rămână la ei mai multă vreme. El însă n-a voit,
21. ci şi-a luat rămas bun de la ei şi a zis: „Trebuie numaidecât ca sărbătoarea care vine, s-o fac în Ierusalim. Dacă va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăşi la voi.” Şi a plecat din Efes.
22. S-a dat jos din corabie în Cezareea, s-a suit la Ierusalim şi, după ce a urat de bine bisericii, s-a coborât în Antiohia.
23. După ce a petrecut câtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat şi a străbătut din loc în loc ţinutul Galatiei şi Frigiei, întărind pe toţi ucenicii.
24. La Efes, a venit un iudeu, numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi.
25. El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea decât botezul lui Ioan.
26. A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila şi Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu.
27. Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră;
28. căci înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului şi le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul.

Centrele urbane din vechime erau un adevărat mozaic lingvistic, cultural şi etnic, la fel ca marile oraşe moderne. Pavel a abordat o diversitate de tipuri de oameni. A găsit oameni cu care avea în comun religia iudaică, cetăţenia romană şi meşteşugul confecţionării corturilor (după cum ştim, el îşi câştiga existenţa din confecţionarea corturilor). A locuit în casa unei familii în care atât soţul, cât şi soţia s-au convertit şi au devenit evanghelişti. A predicat în sinagogă până a fost dat afară, după care a organizat o biserică în casa unui credincios. I-a instruit şi ia îndrumat pe noii convertiţi pentru ca atunci când urma să plece mai departe să aibă pe cine lăsa în locul său.

Pavel era familiarizat cu mediul multicultural şi multireligios din oraşele mari şi se simţea în largul său să lucreze în ele (vezi şi 1 Corinteni 9:20-23). El ştia cum să se adapteze la context şi a învăţat să prezinte adevărul în aşa fel încât să răspundă nevoilor oamenilor cărora li se adresa.

Ce putem face, individual şi ca biserică, pentru a fi mai bine pregătiţi să îi abordăm pe concetăţenii noştri astfel încât să ajungem la inima lor? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO