Mântuitorul nostru milos

În lucrarea Sa pe pământ, în interacţiunea Sa cu oamenii, Isus a întâlnit diverse cazuri care I-au stârnit mila şi compasiunea „Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I S-a făcut milă de ea şi a vindecat pe cei bolnavi” (Matei 14:14).

Citeşte Matei 9:35,36 şi Luca 7:11-16. Ce învăţăm de aici despre adevăratul mod de manifestare a milei?

Matei 9:35,36
35. Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă care era în norod.
36. Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor.

Luca 7:11-16
11. În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.
12. Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
13. Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!”
14. Apoi S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!”
15. Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.
16. Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc S-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.”

Cuvântul „milă” ne trimite cu gândul la alte cuvinte înrudite, precum „empatie” şi „compasiune”. Ele au în comun ideea de participare la suferinţa cuiva. Mila este părerea de rău pentru suferinţa cuiva. Empatia este capacitatea de a înţelege şi de a ne identifica profund cu simţămintele altora. Compasiunea este semnul că înţelegem prin ce trec alţii şi, totodată, că vrem să le uşurăm şi să le îndepărtăm suferinţa.

Când auzi că nişte concetăţeni de-ai tăi au păţit un necaz, de exemplu că le-a ars casa sau le-a murit cineva din familie, cum reacţionezi? Exclami mai mult ca pentru tine: „Ce trist!” şi apoi îţi vezi de treburi mai departe? Ţi se face milă de ei şi sufletul tău este mişcat de compasiune? Dacă ai compasiune adevărată, atunci te vei duce la ei ca să-i consolezi şi să-i ajuţi în mod activ şi practic, fie că-ţi sunt prieteni, fie că sunt necunoscuţi vei exprima compasiunea în scris ori le vei face o vizită şi te vei îngriji de nevoile lor imediate. Faptele motivate de iubire sunt dovada clară a milei autentice.

În general, când are loc o mare catastrofă, oamenii şi diferitele organizaţii şi fundaţii de asistenţă răspund cu compasiune. În schimb, când are loc un necaz sau un dezastru „mai mic” în viaţa cuiva, nu mai suntem la fel de săritori.

Isus nu doar că a avut milă de oameni, ci a făcut un pas mai departe: a acţionat cu compasiune. Şi noi suntem chemaţi să facem la fel. Oricui îi poate fi milă de cineva care trece printr-o suferinţă. Întrebarea este: Dacă ţi-e milă de cineva, ce faci în mod concret pentru el?

La micul dejun, un bărbat află de la soţia lui că într-o altă ţară a avut loc o tragedie soldată cu moartea a mii de oameni. După ce zăboveşte câteva clipe asupra acestei ştiri, schimbă subiectul şi o întreabă dacă echipa locală de fotbal a câştigat meciul din seara precedentă. Procedăm şi noi aşa? Ce putem face pentru a ne schimba atitudinea? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO