Punându-ne în locul lor

Citeşte Coloseni 3:12; 1 Petru 3:8 şi 1 Ioan 3:17. Ce calitate a creştinilor este subliniată în aceste versete şi cum o putem manifesta?

Coloseni 3:12
Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.

1 Petru 3:8
Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi.

1 Ioan 3:17
Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?

Dacă noi înşine am suferit, vom înţelege mai uşor suferinţele altora. Şi dacă ştim ce înseamnă să tânjeşti după compătimire în suferinţă, vom fi dispuşi să compătimim persoanele în nevoie.

Am discutat într-un studiu anterior despre pilda bunului samaritean. Când povesteşte despre samaritean, Isus descrie astfel reacţia lui: „Dar un samaritean care era în călătorie a venit în locul unde era el şi când, l-a văzut, i s-a făcut milă de el” (Luca 10:33). Mila sau compătimirea aceasta l-a determinat să facă ceva pentru victima rănită. Preotul şi levitul probabil s-au întrebat: „Ce se va întâmpla cu mine, dacă îl ajut pe acest om?” În schimb, samariteanul şi-a pus, se pare, altă întrebare: „Ce se va întâmpla cu acest om dacă nu-l ajut?” În pilda aceasta, samariteanul priveşte situaţia prin ochii victimei şi trece la acţiune. El îşi riscă viaţa şi bunurile pentru un necunoscut. A fi creştin este riscant şi, uneori, chiar foarte costisitor!

Să studiem şi pilda fiului risipitor tot din aceeaşi perspectivă (Luca 15:20-32). Ce fapte ale tatălui din pildă stârnesc critici şi disensiuni în familie? Îmbrăţişarea plină de compasiune, haina apartenenţei, inelul încrederii, sandalele libertăţii şi chemarea la ospăţ sunt o dovadă a bucuriei sincere a unui tată dispus să sacrifice totul pentru recuperarea fiului său risipitor. „Risipitor” înseamnă cheltuitor, nesocotit, nechibzuit. Totuşi, am putea spune, pe bună dreptate, că tatăl îşi calcă pe demnitate şi îl copleşeşte pe fiul său cu lucruri pe care nu le merita, Din perspectiva fiului celui mare, tatăl este cheltuitor, nesocotit, nechibzuit. Când îl vede pe fiul său căit, tatăl face risipă, foloseşte toate resursele necesare pentru recuperarea lui!

Pentru a compătimi în felul acesta, este nevoie să uităm de noi înşine, iar aceasta ne poate face vulnerabili, poate atrage asupra noastră consecinţe neplăcute. Într-un cuvânt, compătimirea ne poate cere un preţ! Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO