Tăgăduirea lui Petru

Isus a ştiut dinainte că Iuda va alege, în mod liber, să îl trădeze – una dintre numeroasele ocazii în care Biblia ne arată că prestanţa lui Dumnezeu în ce priveşte deciziile noastre nu ne limitează în niciun fel libertatea de a lua aceste decizii. El a ştiut nu numai de trădarea lui Iuda, ci şi că Petru, în ciuda bravadei lui, în momentul crucial avea să fugă şi să îl renege.

Citeşte Matei 26:51-75. De ce crezi că s-a lepădat Petru de Isus?

Matei 26:51-75
51. Şi unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea.
52. Atunci Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri.
53. Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
54. Dar cum se vor împlini Scripturile care zic că aşa trebuie să se întâmple?”
55. În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele şedeam în mijlocul vostru şi învăţam norodul în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine.
56. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci.” Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
57. Cei ce au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.
58. Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot; apoi a intrat înăuntru şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârşitul.
59. Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.
60. Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi
61. şi au spus: „Acesta a zis: „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.”
62. Marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?”
63. Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel Viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.”
64. „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.”
65. Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.
66. Ce credeţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea.”
67. Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au pălmuit,
68. zicând: „Hristoase, proroceşte-ne cine Te-a lovit?”
69. Petru însă şedea afară în curte. O slujnică a venit la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus Galileeanul!”
70. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: „Nu ştiu ce vrei să zici.”
71. Când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică şi a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Isus din Nazaret.”
72. El s-a lepădat iarăşi, cu un jurământ, şi a zis: „Nu cunosc pe Omul acesta!”
73. Peste puţin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat şi au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.”
74. Atunci el a început să se blesteme şi să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoşul.
75. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

Adesea considerăm că Petru L-a renegat pe Isus pentru că i-a fost frică. Şi totuşi, după Ioan 18:10, Petru a fost cel care a avut curajul să scoată sabia împotriva soldaţilor romani! Petru era gata să se avânte până când l-a oprit Isus!

Aşadar, ce l-a făcut pe Petru, ca, de la momentul când flutura ameninţător sabia, să ajungă, doar puţin mai târziu, să spună că nu îl cunoaşte pe Isus? De ce a spus că nu era ucenicul Său? De ce a spus: „Nu cunosc pe omul acesta!” (vers. 72)?

Poate pentru că şi-a dat seama că nu îl cunoştea pe Omul Isus, că nu ştia pentru ce venise şi nici ce însemna arestarea Lui. Probabil că, într-un moment de panică, a negat că L-ar fi cunoscut vreodată. Poate că Petru L-a renegat pe Isus când şi-a dat seama că nu înţelegea ce face El; poate a abandonat totul când, văzând ce se întâmplă, a crezut că Isus a abandonat totul. Petru încă se încredea prea mult în propria capacitate de a înţelege lucrurile, în loc să-şi pună toată încrederea în Isus, şi aceasta deşi văzuse atâtea lucrări extraordinare ale Lui şi făcuse acea curajoasă mărturisire de credinţă că Isus era Hristosul (Matei 16:16). Tăgăduirea lui Petru ar trebui să ne spună că toate minunile şi semnele din lume nu ne vor păstra credinţa în Dumnezeu, dacă inima noastră nu îi este predată pe deplin.

În relatarea din Luca, a treia oară când Petru a negat că era ucenicul lui Isus, Domnul însuşi „S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru” (Luca 22:61). Aici apare cuvântul emblepo, care este folosit şi când se spune că Isus a privit adânc în sufletul lui Petru, atunci când s-au întâlnit prima dată (vezi Ioan 1:42).

Ce speranţă găsim aici în ce priveşte dragostea pe care o are Dumnezeu pentru noi chiar şi atunci când cădem, aşa cum a făcut Petru? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO