Un gând de încheiere

În 1959, doi criminali au intrat într-o casă din Kansas şi au ucis doi adolescenţi şi pe părinţii lor. Înainte să fie găsiţi criminalii, fratele tatălui ucis a scris următoarea scrisoare în ziarul local. „Sunt multe resentimente în această comunitate. Am auzit de mai multe ori că, atunci când e găsit, ucigaşul ar trebui să fie spânzurat de cel mai apropiat copac. Să nu ne lăsăm pradă acestor sentimente. Fapta este comisă şi încă o viaţă luată nu va schimba situaţia. Haideţi să iertăm şi noi cum vrea Dumnezeu să iertăm. Nu este bine să păstrăm duşmănie în inima noastră. Celui care a făcut această faptă îi va fi oricum greu să trăiască mai departe cu el însuşi. Nu va putea să-şi găsească liniştea decât mergând la Dumnezeu să ceară iertare. Să nu stăm noi în calea lui, ci să ne rugăm să-şi găsească pacea.”- Truman Capote, In Cold Blood, p. 124

Vedem aici o puternică expresie a harului pe care ni-l oferă Hristos tuturor. Chiar şi după ce Petru L-a tăgăduit, Hristos l-a iertat şi i-a încredinţat lucrarea câştigării de suflete. El ştia ce era în Petru chiar înainte ca Petru însuşi să ştie. Şi totuşi, dragostea şi harul Său au rămas aceleaşi, în ciuda faptului că Petru era singurul vinovat de acţiunile lui.

Când avem de-a face cu oameni care fac greşeli asemănătoare, cât de important este să învăţăm să manifestăm har faţă de ei tot aşa cum am vrea să se manifeste faţă de noi înşine!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO