Citeşte Matei 26:17-19. Ce semnificaţie are faptul că ultimele scene din viaţa lui Isus s-au desfăşurat în perioada Paştelui? Vezi şi Exodul 12:1-17; 1 Corinteni 5:7.

Matei 26:17-19
17. În ziua dintâi a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci paştile?”
18. El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: „Învăţătorul zice: „Vremea Mea este aproape; voi face Paştile cu ucenicii Mei în casa ta.”
19. Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit paştile.

Exodul 12:1-17
1. Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:
2. „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.
3. Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.
4. Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.
5. Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.
6. Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara.
7. Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca.
8. Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s-o mănânce cu azime şi cu verdeţuri amare.
9. Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele.
10. Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.
11. Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintea în picioare şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci este paştile Domnului.
12. În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului, Eu, Domnul.
13. Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului.
14. Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.
15. Timp de şapte zile veţi mânca azime. Din cea dintâi zi veţi scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mânca pâine dospită, din ziua întâi până în ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel.
16. În ziua dintâi veţi avea o adunare de sărbătoare sfântă; şi în ziua a şaptea veţi avea o adunare de sărbătoare sfântă. Să nu faceţi nicio muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mâncarea fiecărui ins.
17. Să ţineţi sărbătoarea Azimelor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.

1 Corinteni 5:7
Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit.

Istoria exodului este istoria mântuirii, a eliberării – o lucrare pe care o face Dumnezeu pentru cei care nu o pot face singuri. Ce simbol potrivit pentru ce avea să facă Isus pentru noi toţi!

Citeşte Matei 26:26-29. Ce semnificaţie au cuvintele din versetul 29?

Matei 26:26-29
26. Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.”
27. Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el;
28. căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
29. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”

Isus le atrage atenţia ucenicilor către semnificaţia mai profundă a Paştelui. Eliberarea din Egipt a constituit o minunată manifestare a autorităţii şi a puterii lui Dumnezeu, dar nu a fost de ajuns. Nu a fost acea izbăvire de care evreii aveau nevoie cu adevărat, la fel ca oricare dintre noi – eliberarea din păcat şi darul vieţii veşnice. „Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care ne-a fost făgăduită” (Evrei 9:15). Isus le îndrepta atenţia către adevărata semnificaţie a vinului, către adevărata semnificaţie a pâinii; toate acestea arătau către moartea Sa pe cruce.

Astfel, spre deosebire de sacrificiile animale care arătau către moartea lui Isus, care avea să aibă loc în viitor, participarea la Cina Domnului ne îndreaptă atenţia spre trecut, către acelaşi eveniment – jertfa Domnului Isus pe cruce.

Şi totuşi jertfa Mântuitorului nu a însemnat sfârşitul istoriei. Când le-a spus ucenicilor: „… de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua când îl voi bea cu voi nou, în împărăţia Tatălui Meu” (Matei 26:29), Domnul le-a îndreptat atenţia spre viitor, spre revenirea Sa şi dincolo de ea.

Gândeşte-te la afirmaţia lui Isus că nu va mai bea din rodul viţei până când nu vom fi şi noi împreună cu El în împărăţia Tatălui Său. Ce înţelegi şi ce simţi din partea Lui, în aceste cuvinte? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO