[miercuri, 16 iulie] Buze netăiate împrejur

 

 

Într-adevăr, Domnul îi făcuse lui Moise promisiuni extraordinare cu privire la ce avea de gând să facă. Deși acea întâlnire trebuie să-l fi încurajat pe Moise, probabil că încurajarea a fost de scurtă durată, având în vedere reacția primită de la popor.

 

5. Ce s-a întâmplat apoi și ce lecții învățăm din Exodul 6:9-13 cu privire la momentele dificile și de dezamăgire din viața noastră?

 

Exodul 6:9-13

„9 Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznădejdea şi robia aspră în care se aflau i-au împiedicat să-l asculte pe Moise. 10 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 11 „Du-te de vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă din ţara lui.” 12 Moise a răspuns în faţa Domnului: „Iată că nici copiii lui Israel nu m-au ascultat. Cum are să m-asculte Faraon pe mine, care n-am o vorbire uşoară?” 13 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel şi cu privire la Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel”.

 

Evreii erau atât de descurajați de durerea, chinul și munca lor grea, încât nu au auzit cuvintele lui Moise, care îi asigura că Dumnezeu va acționa pentru a împlini ce a promis. Așteptau de foarte multă vreme lucrul acesta, iar așteptările nu li se împliniseră. De ce să fie altfel acum? Își pierdeau curajul și speranța, ceea ce era cu atât mai amar cu cât, pentru prima dată în viața lor, vedeau o perspectivă reală de eliberare. Cine nu a trecut printr-o situație similară? Cine nu s-a simțit la un moment dat deprimat, dezamăgit, nemulțumit – chiar abandonat de Dumnezeu?

 

Îți amintești istoria lui Iov? Dar de Asaf, un psalmist care s-a chinuit cu întrebările sale privind prosperitatea celor răi și suferința celor drepți? Totuși, indiferent de luptele sale, Asaf exprimă una dintre cele mai frumoase mărturisiri de credință: „Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă; mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă. Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. Carnea şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire” (Psalmii 73:23-26).

 

De-a lungul istoriei sacre, Dumnezeu Și-a asigurat poporul că este cu el (Isaia 41:13; Matei 28:20). Dumnezeu îi oferă pacea Lui, mângâierea Lui și îl întărește să facă față greutăților vieții (Ioan 14:27; 16:33; Filipeni 4:6,7). Formula de legământ: „Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru” (Exodul 6:7) exprimă relația strânsă pe care Dumnezeu voia să o aibă cu poporul Său.

 

Deși contextul era colectiv, cum se aplică Exodul 6:7 fiecăruia dintre noi și cum ar trebui să se manifeste această relație  în viața noastră de zi cu zi? (Vezi și 2 Corinteni 6:16.)

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO