În săptămâna Paştelui, preoţii sacrificau mii de miei la templul aflat pe înălţimea de lângă Valea Chedronului. Sângele mieilor era turnat pe altar şi apoi curgea printr-un canal în pârâul din această vale. Probabil că apa se înroşea de la sângele mieilor. Isus şi ucenicii Săi trebuiau să treacă acest pârâu, în drumul lor spre Grădina Ghetsimani.

Citeşte Matei 26:36-46. De ce experienţa din Ghetsimani a fost atât de grea pentru Isus? Ce s-a întâmplat acolo de fapt?

Matei 26:36-46
36. Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.”
37. A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare.
38. Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine.”
39. Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”
40. Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!
41. Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”
42. S-a depărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!”
43. S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn.
44. I-a lăsat din nou, S-a depărtat şi S-a rugat a treia oară, zicând aceleaşi cuvinte.
45. Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor.
46. Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.”

Nu de moartea fizică Se temea Isus când S-a rugat să nu bea „paharul”. Paharul care îl îngrozea era despărţirea de Dumnezeu. Isus ştia că a deveni păcat pentru noi, a muri în locul nostru, a primi asupra Sa mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului însemna a Se despărţi de Tatăl Său. Călcarea Legii lui Dumnezeu era un lucru atât de grav, încât cerea moartea făptaşului. Isus a venit tocmai pentru a lua moartea asupra Sa, ca să ne cruţe pe noi de ea. Aceasta era în joc acolo, pentru noi.

„Cu implicaţiile acestui conflict înaintea Sa, sufletul Domnului Hristos era plin de teama despărţirii de Dumnezeu. Satana îi şoptea că, dacă devenea garantul unei lumi păcătoase, această despărţire avea să fie veşnică. El avea să fie identificat cu împărăţia lui Satana şi niciodată nu va mai putea fi una cu Dumnezeu. […] Momentul teribil sosise – momentul care avea să hotărască destinul lumii. Soarta neamului omenesc atârna în balanţă. Domnul Hristos ar fi putut refuza să bea paharul care i se cuvenea omului vinovat. Nu era încă prea târziu pentru acest lucru. El ar fi putut să-Şi şteargă sudoarea de sânge de pe frunte şi să-l lase pe om să piară în nelegiuirea lui. El putea spune: «Călcătorul de lege să-şi primească pedeapsa păcatului său, iar Eu voi merge înapoi la Tatăl Meu.» Va bea oare Fiul lui Dumnezeu paharul amar al umilinţei şi chinului? Va suferi oare Cel nevinovat urmările blestemului păcatului, pentru a-l salva pe cel vinovat?” – Ellen G. White,Viaţa lui Iisus, pp. 592, 595 (687, 690)

Gândeşte-te la disponibilitatea lui Isus de a suferi în locul nostru? Ce simţi în legătură cu aceasta? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO