Declaraţia lui Petru

Să ne imaginăm ce trebuie să se fi petrecut în mintea lui Petru, care fusese cu Isus aproape de la început, când vedea cum se derulează, unul după altul, tot felul de evenimente incredibile: vindecări, alungări de demoni, hrănirea mulţimilor, învăţături uimitoare, învieri şi umblarea pe apă. Ce întrebări, care reveneau mereu (cum ar fi: De ce a îngăduit El ca Ioan Botezătorul să aibă un sfârşit atât de umilitor?), trebuie să-l fi chinuit zi după zi, văzând lucruri pe care nimeni nu le mai văzuse niciodată, în toată istoria? În definitiv, Isus a fost Dumnezeu în trup omenesc şi a trăit şi le-a slujit oamenilor ca om (Galateni 4:4; Evrei 7:26; Isaia 9:6; Luca 2:10,11). Astfel, cei care erau în jurul Său, care trăiau alături de El şi care erau ucenicii Săi, aveau parte de o mulţime de experienţe unice.

Citeşte Matei 16:13-17. De ce a deschis Isus acest subiect şi ce implicaţii are răspunsul dat de Petru?

Matei 16:13-17
13. Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”
14. Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din proroci.”
15. „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?”
16. Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!”
17. Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

Declaraţia făcută de Petru: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (vers. 16) constituie unul dintre punctele centrale ale întregii Scripturi. Petru L-a numit „Hristosul”, Unsul, şi, prin această mărturisire, a declarat (în mod corect) că Isus era Mesia, Cel care venise să împlinească făgăduinţele legământului făcut mai întâi cu Avraam şi apoi cu Israel (vezi Galateni 3:16).

Când Petru a spus despre Isus că este Hristosul, se aflau în Cezareea lui Filip, un teritoriu al neamurilor. În zilele precedente, Petru îl văzuse pe Isus Îngrijindu-Se nu doar de iudei, ci şi de neamuri. Cu ajutorul Duhului Sfânt, Petru a recunoscut că Isus era ceva mai mult decât un simplu profet evreu, cum sugerau alţii. Lucrarea Lui se extindea mult dincolo de cea făcută de Ioan Botezătorul, Ilie sau Ieremia. Într-adevăr, ea trebuia să cuprindă întreaga omenire; de aceea Isus se prezintă ca fiind „Fiul omului”, arătând că Se identifică personal cu toate fiinţele omeneşti. Aşa cum arată Biblia mai departe, Petru avea încă multe de învăţat despre Isus şi despre caracterul cuprinzător şi universal al lucrării pentru care venise.

Care sunt lucrurile pe care le-a făcut Isus în viaţa ta şi despre care poţi să dai mărturie înaintea oricui? De ce este bine să le ai mereu în minte şi să le împărtăşeşti şi altora? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO