Un gând de încheiere

Relatarea episodului în care Isus i-a spus lui Petru să scoată banii, exact suma necesară, din gura primului peşte pe care l-a prins este extraordinară. Unii cercetători ai Bibliei au încercat să argumenteze că nu este adevărată, că este doar o poveste, folclor inventat pentru a sublinia o anumită idee şi nimic mai mult. Desigur, aceasta este o explicaţie total nepotrivită (de fapt, nici nu este o explicaţie). Spre deosebire de alte minuni – de exemplu, vindecarea bolnavilor, a orbilor, învierea morţilor, hrănirea mulţimii flămânde – aceasta este de o cu totul altă natură. În Biblie mai sunt menţionate securea care pluteşte (2 împăraţi 6:2-7), lâna udă pe pământul uscat şi lâna uscată pe pământul ud (Judecătorii 6:36-40), aşadar nu este ceva cu totul neobişnuit în Scriptură. De ce nu i-a dat Isus pur şi simplu bani lui Petru ca să plătească taxa, în loc să facă o asemenea minune ca să rezolve o problemă relativ mică? Textul nu spune. Însă lecţia aceasta ne arată incredibila putere a lui Dumnezeu, care nu ar trebui să ne surprindă. În definitiv, tot timpul vedem dovezi ale puterii Sale incredibile. Chiar existenţa noastră, atât de mică în comparaţie cu cosmosul vizibil, este tot o manifestare uimitoare a puterii lui Dumnezeu. Dacă El poate face toate acestea, o anume monedă pusă în gura unui anumit peşte nu a fost mare lucru. Deşi scrisă în alt context, afirmaţia lui Pavel este foarte potrivită: „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!” (Romani 11:33). Relatarea lui Matei este doar o altă manifestare a acestui adevăr.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO