Isus şi taxa pentru templu

Citeşte Matei 17:24-27. Ce învăţăm din acest episod din viaţa lui Isus?

Matei 17:24-27
24. Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu au venit la Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?”
25. „Ba da”, a zis Petru. Şi, când a intrat în casă, Isus i-a luat înainte şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?”
26. Petru I-a răspuns: „De la străini.” Şi Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi.
27. Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi; deschide-i gura şi vei găsi în ea o rublă pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.”

Deşi tuturor iudeilor li se cerea să plătească taxa pentru templu, preoţii, leviţii şi rabinii erau scutiţi. Aşadar, această întrebare, dacă Isus plătea taxa sau nu, era şi o capcană.

Ellen G. White scrie că Petru a pierdut atunci ocazia de a da mărturie pentru autoritatea absolută a lui Hristos. „Prin răspunsul său că Isus va plăti taxa, el a întărit de fapt părerea greşită pe care preoţii şi conducătorii căutau să o răspândească. […] Dacă preoţii şi leviţii erau scutiţi datorită legăturilor cu templul, cu atât mai mult Acela pentru care templul era casa Tatălui Său.” – Viaţa lui Iisus, p. 373 (433)

Putem învăţa multe din răspunsul atât de îngăduitor dat de Isus lui Petru, în loc să-l umilească, Isus îi explică blând unde greşise. Mai mult decât atât, Isus Se adaptează în mod creativ la calea aleasă de Petru. În loc să plătească pur şi simplu taxa – recunoscând prin aceasta că avea obligaţia să o plătească – Isus obţine banii de taxă din altă parte: din gura unui peşte.

Această minune este cu totul neobişnuită – este singura dată când Isus face o minune aparent în beneficiul Său. Dar El nu a făcut minunea aceasta ca să Se ajute pe sine, ci pentru a le demonstra tuturor că avea autoritate nu doar asupra templului, ci şi asupra a tot ce crease. Din perspectiva omenească, nu putem înţelege nici pe departe cum a făcut Isus această minune. După tot ce văzuse Petru până atunci, îţi poţi imagina ce trebuie să fi fost în mintea lui când şi-a aruncat undiţa în apă, a prins primul peşte şi a găsit în gura lui exact suma necesară pentru a plăti taxa templului? (Vezi Isaia 40:12-17.)

Chiar dacă nu era nevoie ca Isus să plătească taxa pentru templu, El a făcut acest lucru pentru a evita o controversă inutilă. Ce putem învăţa de aici cu privire la modul în care putem gestiona situaţiile încordate, mai ales atunci când în dispută nu sunt lucruri importante? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO