Un creştin le vorbea despre existenţa lui Dumnezeu unor studenţi. După ce a terminat toate argumentele obişnuite, a schimbat tactica, spunând: „Când eram de vârsta voastră şi nu credeam în Dumnezeu, dacă ceva părea să mă convingă că totuşi El există, întotdeauna alungam din minte acest gând. De ce? Dacă,într-adevăr, Dumnezeu exista, atunci-având în vedere cum trăiam-ceva îmi spunea că eram într-o mare încurcătură.” Starea de spirit a ascultătorilor săi s-a schimbat brusc. Zeci de conştiinţe, la unison, au început să scrâşnească. Părea că temperatura din sală a crescut deodată din cauza tensiunii declanşate în spatele tuturor acelor chipuri acum crispate. Vorbitorul atinsese o coardă sensibilă. Aceşti studenţi necreştini şi, cu siguranţă, deloc preocupaţi de Cele Zece Porunci, au simţit că viaţa lor nu era aşa cum ar fi trebuit să fie din punct de vedere moral şi, dacă totuşi exista un Dumnezeu, aveau de dat seama pentru o mulţime de lucruri. Însă noi, creştinii, ar trebui să fim foarte familiarizaţi şi în deplină armonie cu standardele morale ale lui Dumnezeu.

Nu ar trebui să ne speriem când suntem confruntaţi cu realitatea unui Dumnezeu moral, şi aceasta datorită făgăduinţei Evangheliei, Iudei sau dintre neamuri, când suntem puşi faţă în faţă cu păcatul nostru, găsim refugiu în neprihănirea lui Hristos, care ne este oferită prin credinţă, „fără faptele Legii” (Romani 3:28). Când devenim în mod acut conştienţi de păcatul nostru, putem apela la promisiunea din Romani 8:1 – „Acum dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” Iudeu sau dintre neamuri, nu contează. „Fără deosebire de vârstă, clasă socială, naţionalitate sau privilegii religioase, toţi sunt invitaţi să vină la El şi să trăiască.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 346 (403)

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO