Citeşte Isaia 29:13. Chiar dacă Domnul i Se adresează aici Israelului antic, ce mesaj transmit aceste cuvinte şi pentru biserica de azi? Care sunt cele două pericole cu privire la care Domnul îi avertizează pe evreii de atunci şi cum putem evita noi aceleaşi greşeli?

Isaia 29:13
Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească.

La multe secole după ce Isaia a scris aceste cuvinte, Isus le citează în timpul unei controverse cu liderii religioşi din vremea Sa.

Citeşte Matei 15:1-20. Care este aici problema principală şi cum o abordează Isus?

Matei 15:1-20
1. Atunci nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus şi I-au zis:
2. „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă.”
3. Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre?
4. Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreşit cu moartea.”
5. Dar voi ziceţi: „Cine va zice tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta l-am închinat lui Dumnezeu”
6. nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre.
7. Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis:
8. „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
9. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.”
10. Isus a chemat mulţimea la Sine şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi:
11. Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”
12. Atunci ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: „Ştii că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?”
13. Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină.
14. Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.”
15. Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.”
16. Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi?
17. Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna?
18. Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.
19. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.
20. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”

La un moment dat, după întoarcerea Sa în Capernaum, Isus a intrat într-o dispută cu învăţătorii iudei, cu privire la ce anume îl întina pe om (îl făcea necurat din punct de vedere ceremonial). Aceştia născociseră tot felul de reguli cu privire la necurăţia exterioară. De exemplu, trebuia să-ţi speli mâinile într-un anumit fel. Dar ucenicii lui Isus nu dădeau atenţie acestor reguli şi, când cărturarii şi fariseii din Ierusalim i-au acuzat de lucrul acesta, Domnul le-a luat apărarea.

Pe scurt, El a condamnat categoric ceea ce poate deveni, atât de uşor, o capcană pentru oricine: ipocrizia. Cine nu s-a făcut, măcar o dată, vinovat de aceasta, condamnând (fie verbal, fie în inima lui) pe altcineva pentru un lucru pe care el însuşi îl făcea, şi poate chiar mai rău? Dacă nu suntem atenţi, toţi avem tendinţa de a vedea greşelile altora, în timp ce suntem orbi faţă de ale noastre. Se pare că ipocrizia tinde să apară în mod natural în oricare dintre noi.

Toţi urâm ipocrizia altora, pe care o vedem foarte uşor. Dar pe a noastră? Cât suntem de dispuşi să o recunoaştem? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO