Scriptura este Cuvântul lui Dumnezeu şi, în ea, planul de mântuire este prezentat clar. Cu toate acestea, sunt unele texte mai dificil de înţeles. Însă lucrul acesta nu ar trebui să ne surprindă. În definitiv, în orice aspect al vieţii naturale găsim lucruri greu de înţeles. Cu atât mai mult este de aşteptat să se întâmple astfel cu diferite pasaje din Cuvântul lui Dumnezeu, care ne descoperă adevăruri şi realităţi spirituale şi supranaturale.

Ellen G. White spune: „Cele mai simple forme de viaţă prezintă probleme pe care chiar şi cel mai înţelept gânditor nu poate să le explice. Pretutindeni întâlnim minuni care trec peste puterea noastră de a pricepe. Ne mai mirăm atunci să aflăm că şi în lumea spirituală sunt taine pe care nu le putem cuprinde? Dificultatea stă numai în slăbiciunea şi îngustimea minţii omeneşti. Dumnezeu ne-a dat în Sfintele Scripturi suficiente dovezi despre caracterul lor divin şi nu trebuie să punem la îndoială Cuvântul Său pentru că nu putem înţelege toate tainele providenţei Sale.” – Calea către Hristos, pp. 106-107 în original

Unul dintre pasajele care stârnesc cele mai multe controverse din întreaga Scriptură este cel pe care îl studiem astăzi.

Citeşte Matei 11:11,12. Cum să înţelegem această afirmaţie?

Matei 11:11,12
11. Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.
12. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.

Alte traduceri ale versetului 12 spun astfel: „Din zilele lui Ioan Botezătorul până în prezent, Împărăţia cerului a înaintat năvalnic şi oamenii violenţi au atacat-o” (ISV). „De când Ioan Botezătorul a început să predice şi până acum, Împărăţia cerului avansează prin putere şi oameni violenţi (puternici) o atacă” (NLT). „Din zilele lui Ioan Botezătorul şi până acum, Împărăţia cerului a fost supusă violenţei şi oamenii violenţi au asaltat-o” (NIV).

În greaca biblică, verbul din expresia folosită aici este din aceeaşi familie cu verbele româneşti „a (se) sili, a silui”, care vin de la cuvântul din slavonă sila – „forţă”, „violenţă”, dar exprimă şi ideea de „efort”, „strădanie”. Verbul grecesc exprimă ideea cuceririi unei cetăţi prin asalt, dar are şi sensul figurat de „a face eforturi intense pentru a avea acces la ceva”. Ce vrea să ne spună Isus aici?

Ce alte lucruri din viaţa cotidiană acceptăm prin credinţă, fără să le înţelegem? De ce? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO