Un gând de încheiere

Care credincios nu cunoaşte realitatea marii lupte? Ştim de acest război pentru că îl simţim zilnic înăuntrul nostru. Trăim într-o lume stricată, aflată sub blestemul fricii şi al durerii. într-o lume în care „Şarpele cel vechi”, Satana, nu este limitat la un singur pom, din mijlocul grădinii, ci se consideră stăpânul pământului. Nu este de mirare că Isus a spus: „Vegheaţi şi rugaţi-vă”, ca să nu cădem în numeroasele capcane care ne aşteaptă. Şi, dintre toate, probabil că cea mai periculoasă pentru un creştin este cea care spune: „Când cedezi ispitei, deja ai mers prea departe. Nu există niciun Dumnezeu al harului care să te mai primească înapoi în braţele Lui.” Cine nu a auzit, când şi când, sugerându-i-se acest lucru? Într-un anume sens, nu este rău să fii conştient că ai păcătuit şi ai nevoie de ajutor – când cazi în ispită, fie şi o singură dată, deja ai mers prea departe ca să te mai poţi întoarce singur. Acesta este şi motivul pentru care Isus a venit aici, a câştigat biruinţa pentru noi acolo unde toţi am căzut şi ne oferă victoria Sa. Aceasta este, pe scurt, Evanghelia: Isus face pentru noi, în cadrul marii lupte, ceea ce noi singuri nu am fi putut face niciodată, în acelaşi timp însă, noi trebuie să alegem zi de zi, oră de oră, clipă de clipă să ne aşezăm de partea Sa şi facem acest lucru ascultând de Cuvântul Său, cerând împlinirea făgăduinţelor Sale de biruinţă şi bazându-ne întotdeauna pe meritele Sale atribuite nouă, ca fiind garanţia mântuirii noastre.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO