Contrastul izbitor dintre Domnul Isus şi Satana

Ce s-a întâmplat imediat după botezul lui Isus?

Matei 4:1
Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul.

Să ne imaginăm această scenă din perspectiva lui Satana. Fiinţa divină înălţată, pe care el o cunoştea ca fiind Fiul lui Dumnezeu, acum Se umilise – luase asupra Sa natura umană – pentru a salva neamul omenesc. Acest Isus era Cel împotriva căruia luptase el în cer şi care îl izgonise de acolo împreună cu îngerii care îl urmaseră (vezi Apocalipsa 12:7-9). Dar acum, acest Isus era… ce? O fiinţă umană slăbită, vlăguită, singură în pustia aspră, fără niciun ajutor, fără nicio susţinere. Probabil credea că avea să fie o pradă uşoară pentru înşelăciunile sale.

„Când Satana şi Fiul lui Dumnezeu s-au întâlnit prima dată în luptă, Hristos era Conducătorul oştilor cereşti, iar Satana, căpetenia răscoalei din ceruri, a fost aruncat afară. Acum, rolurile păreau să fie inversate şi Satana căuta să speculeze cât mai mult presupusul lui avantaj.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 93 (119)

Ce contrast: în timp ce Lucifer încercase să fie „ca Cel Preaînalt” (Isaia 14:14), Isus Se golise de slava Cerului. Aici, doar în această scenă, putem să vedem diferenţa imensă dintre egoism şi altruism, dintre sfinţenie şi păcat.

Compară Isaia 14:12-14 cu Filipeni 2:5-8. Ce ne spun aceste texte cu privire la diferenţa dintre caracterul lui Isus şi cel al lui Satana?

Isaia 14:12-14
12. Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!
13. Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei,
14. mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.”

Filipeni 2:5-8
5. Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus:
6. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
7. ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.
8. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.

Cum au privit oare îngerii, care Îl cunoscuseră pe Isus în slava Lui cerească, această scenă? Deşi noi ştim cum s-a terminat această confruntare, îngerii şi chiar întregul cer – nu ştiau. De aceea, trebuie să fi privit totul cu cel mai mare interes.

Satana s-a înălţat pe sine, iar Isus S-a umilit, chiar până la moarte. Ce putem învăţa din acest contrast şi cum putem aplica la noi înşine acest adevăr important? Cum ne influenţează el modul în care luăm anumite decizii, în special atunci când ne este afectat orgoliul personal?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO