Lumină în ținutul lui Zabulon şi Neftali

În Matei 4:12 ni se spune despre întemniţarea lui Ioan, prin care s-a pus capăt lucrării lui. În acest punct începe lucrarea lui Isus. Textul nu spune de ce Isus, când a auzit despre Ioan, a plecat în Galileea; ne spune doar că „S-a dus” (vezi şi Marcu 1:14-16 şi Luca4:14). Poate că, atâta timp cât Ioan încă predica, Isus a vrut să rămână mai în umbră ca să nu stârnească o rivalitate. Verbul grecesc folosit în Matei 4:12 şi tradus frecvent prin „a plecat” poate transmite ideea de „retragere” („S-a retras în Galileea”), în sensul evitării unui pericol. Probabil că Isus a căutat să evite o tulburare.

De ce S-a dus Isus în ţinutul lui Zabulon şi Neftali?

Matei 4:13-16
13. A părăsit Nazaretul şi a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali,
14. ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:
15. „Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor,
16. norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii a răsărit lumina.”

Zabulon şi Neftali, seminţii formate din descendenţii celor doi fii ai lui Iacov care se numeau astfel (Geneza 35:23-26), se stabiliseră în minunata regiune din nord. Însă aceste două seminţii se numărau printre cele zece care decăzuseră de la credinţa în Dumnezeu şi se întorseseră către idolatrie. Mulţi profeţi ai Vechiului Testament rostiseră mustrări şi blesteme din cauza păcatului, a caracterului lumesc şi a nelegiuirii acestor triburi nordice care, în cele din urmă, au fost cucerite de asirieni şi împrăştiate în tot imperiul. În locul lor au fost aduse populaţii idolatre, care s-au stabilit aici, amestecându-se cu puţinii localnici rămaşi. Astfel, în ce priveşte cunoaşterea de Dumnezeu, Galileea a ajuns un loc plin de confuzie şi întunecos.

Totuşi Isaia profetizase despre ţara lui Zabulon şi Neftali, Galileea neamurilor: „Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină” (Isaia 9:2). Aici – unde era atât de mare nevoie de „lumină”, unde oamenii erau consideraţi neciopliţi, înapoiaţi, needucaţi – Isus a venit, a trăit şi a slujit. Vedem în aceasta dispoziţia Sade a Se umili atât de mult, de la înălţimea slavei Sale, de dragul oamenilor, dar şi o dovadă a importanţei majore a Vechiului Testament în cadrul misiunii lui Isus.

Cum putem evita să-i considerăm pe unii oameni nedemni de efortul de a lucra pentru ei şi de a le da mărturie? Ce este greşit într-o asemenea atitudine? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO