Tiatira şi Sardes

Citeşte Apocalipsa 2:18-3:6. Care erau problemele cu care se confruntau aceste biserici şi cum reflectau aceste probleme marea luptă? Ne confruntăm şi noi, individual sau colectiv, cu probleme asemănătoare? Ce descoperim aici despre marea luptă?

Apocalipsa 2:18-3:6
18. Îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: „Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă:
19. „Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi.
20. Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor.
21. I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!
22. Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
23. Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile vor cunoaşte că „Eu sunt Cel ce cercetez rinichii şi inima”; şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.
24. Vouă însă tuturor celorlalţi din Tiatira, care nu aveţi învăţătura aceasta şi n-aţi cunoscut „adâncimile Satanei”, cum le numesc ei, vă zic: „Nu pun peste voi altă greutate.
25. Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni!
26. Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri.
27. Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu.
28. Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.”
29. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”
1. Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: „Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.
2. Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu.
3. Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.
4. Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici.
5. Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
6. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Modul în care Se prezintă Isus bisericii din Tiatira (Apocalipsa 2:18) ne arată că poporul lui Dumnezeu trecea prin vremuri tot mai dificile şi încurcate. „Ochii ca para focului” şi „picioarele ca arama aprinsă” sunt două metafore care apar în Apocalipsa 1:14,15, dar, pentru prima dată, în Daniel 10, unde se vorbeşte despre un Om ai cărui ochi erau ca „nişte flăcări ca de foc” şi ale cărui picioare „semănau cu nişte aramă lustruită” (Daniel 10:6). Fiinţa aceasta îi spune profetului că s-a luptat cu căpetenia Persiei (Daniel 10:13,20). Cu alte cuvinte, atunci când credincioşii trec printr-o situaţie complicată, Dumnezeu Însuşi intervine pentru a influenta deciziile oamenilor; El umblă prin mijlocul bisericilor (Apocalipsa 1) şi li Se împotriveşte conducătorilor naţiunilor (Daniel 10).

Domnul Isus Se prezintă într-un mod asemănător bisericii din Sardes: „Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele” (Apocalipsa 3:1; 5:6). El arată în acest fel că lucrează activ şi că implică în bătălie puterile cerului pentru protejarea bisericii Sale.

Descrierile acestor două biserici sunt profund alarmante. În Tiatira, starea bisericii, deşi îmbunătăţită (Apocalipsa 2:19), se aseamănă cu situaţia Israelului din timpul împărătesei Izabela. La fel, în Sardes, biserica este moartă din punct de vedere spiritual (Apocalipsa 3:1).

În ciuda stării lor grave, Isus încurajează aceste biserici. El îi laudă pe cei din Tiatira care n-au cunoscut „adâncimile lui Satana” şi îi încurajează să păstreze ce au „până voi veni” (Apocalipsa 2:24,25). De asemenea, în Sardes sunt „câteva nume care nu şi-au mânjit hainele” (Apocalipsa 3:4).

Isus le promite acestor oameni credincioşi binecuvântări speciale. El promite că-i va da bisericii din Tiatira „luceafărul de dimineaţă” (Apocalipsa 2:28), care este El Însuşi, după cum arată mai târziu (Apocalipsa 22:16), iar celor din Sardes le promite că le va asigura un loc în cer şi că le va mărturisi numele „înaintea Tatălui… şi înaintea îngerilor Lui” (Apocalipsa 3:5).

„Ţine şi pocăieşte-te!” Ce lucruri să ţinem şi de care lucruri să ne pocăim? Ce relaţie există între aceste două îndemnuri? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO