Efes

În Apocalipsa 2:1, Isus este înfăţişat ca ţinând în mână cele şapte stele şi umblând printre sfeşnice în timp ce i Se adresează bisericii din Efes. Simbolurile acestea ne dezvăluie adevăruri importante. Sfeşnicele sunt bisericile, iar cele şapte stele sunt „îngerii”, conducătorii care au misiunea de a avea grijă de biserici (Apocalipsa 1:20). Cu alte cuvinte, între aceste biserici şi tronul lui Dumnezeu din cer există o legătură strânsă. Bisericile au un rol important în marea luptă.

Citeşte Apocalipsa 2:1-7. Care sunt indiciile despre marea luptă în acest pasaj?

Apocalipsa 2:1-7
1. Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:
2. „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.
3. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit.
4. Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.
5. Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.
6. Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.
7. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”

Mesajul către biserica din Efes începe cu o descriere a caracterului ei. Isus îi cunoaşte foarte bine punctele tari şi punctele slabe. O laudă pentru faptele ei, pentru perseverenţa ei, pentru intoleranţa faţă de învăţătorii mincinoşi din mijlocul ei (Apocalipsa 2:2,3,6), semn că doctrina falsă nu ar trebui tolerată în biserică. Se pare că, în lupta ei împotriva întunericului, biserica din Efes a fost ţinta unei lovituri date de Satana prin intermediul apostolilor mincinoşi, care se declarau urmaşi ai lui Nicolae (unul dintre primii şapte diaconi – Faptele 6:5) şi care au format o mişcare disidentă. Isus declară că urăşte faptele lor (Apocalipsa 2:6).

Problema bisericii din Efes era că îşi părăsise „dragostea dintâi” (vers. 4). Expresia aceasta ne trimite cu gândul la limbajul folosit de profeţii Vechiului Testament care au asemănat apostazia poporului Israel cu încălcarea fidelităţii conjugate (vezi, de exemplu, Osea 2:13).

Problema este serioasă, dar Isus este specialist în a rezolva situaţiile fără speranţă. El încurajează biserica să-şi aducă aminte de unde a căzut şi să se întoarcă la faptele dintâi (Apocalipsa 2:5). Acesta nu este un apel la întoarcerea la „vremurile bune de odinioară”, ci la folosirea experienţei trecute ca ghid pentru viitor.

Care sunt, în prezent, cauzele pentru care un credincios îşi părăseşte „dragostea dintâi”? Cum ar putea fi prevenită situaţia aceasta? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO