Timp de zece zile, urmaşii lui Isus s-au rugat, şi-au evaluat experienţa cu Isus în lumina Scripturii, au dat dovadă de smerenie şi de acceptare reciprocă şi, în final, I-au permis Duhului Sfânt să le întipărească adevărul în suflet. Duhul lui Dumnezeu care, la început, la facerea lumii, Se mişca pe deasupra apelor, S-a mişcat acum şi pe deasupra ucenicilor, arătându-Se sub forma unor limbi de foc care s-au aşezat pe fiecare dintre ei (Faptele 2:2,3). Era clipa unui nou început, clipa unei noi creaţii.

Ce semnificaţie au evenimentele din Faptele apostolilor 2:5-12? Compară cu Geneza 11:1-9.

Faptele apostolilor 2:5-12
5. Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.
6. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
7. Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni?
8. Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?
9. Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,
10. Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi,
11. cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”
12. Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?”

Geneza 11:1-9
1. Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.
2. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo.
3. Şi au zis unul către altul: „Haidem! să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc.” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.
4. Şi au mai zis: „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!”
5. Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.
6. Şi Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând.
7. Haidem! să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!”
8. Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea.
9. De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.

După potop, locuitorii pământului au vrut să construiască un turn al cărui vârf să ajungă până la cer (Geneza 11:1-9). Pentru a pune capăt planului lor arogant şi necugetat (dar şi altor rele pe care şi le puseseră în gând – vezi vers. 5, 6), Domnul le-a încurcat limba şi i-a împrăştiat „pe toată faţa pământului” (vers. 7-9).

La Cincizecime, Dumnezeu a făcut exact opusul. Grupul de credincioşi era pregătit să proclame vestea bună că într-o zi răul avea să fie înlăturat pentru totdeauna.

În Ierusalim se aflau atunci oameni „din toate neamurile care sunt sub cer” (Faptele apostolilor 2:5; compară cu ceea ce s-a întâmplat la Turnul Babel). Când i-au auzit pe ucenici vorbind în limba lor, s-au adunat să vadă ce se întâmpla (vers. 6-11). Petru a folosit ocazia pentru a le ţine o cuvântare. El le-a vorbit despre revărsarea Duhului Sfânt care îi pregăteşte pe oameni pentru întâlnirea cu Dumnezeu, le-a arătat care a fost adevărata misiune a lui Mesia şi i-a mustrat pentru că L-au răstignit (vers. 17-21, 23). Ascultătorii au fost „străpunşi în inimă” (vers. 37) şi trei mii de oameni au primit botezul şi li s-au alăturat ucenicilor (vers.41).

Unii oameni, care, insuflaţi de Satana, strigaseră: „Răstigneşte-L!” acum, sub influenta Duhului Sfânt, au fost convertiţi. Ce ne spune acest fapt despre Dumnezeu? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO