Un nou început

După înviere, timp de patruzeci de zile, Isus li S-a mai arătat ucenicilor pentru a le confirma că înviase şi pentru a-i ajuta să înţeleagă mai bine multe lucruri despre Împărăţia lui Dumnezeu (Faptele 1:3; 1 Corinteni 15:4-7). Cu toate acestea, în zilele când se adunau laolaltă şi chiar în ziua înălţării Sale la cer, cea mai mare preocupare a lor era să ştie când avea să-i biruiască Isus pe romani (Faptele apostolilor 1:6).

Ideile lor cu privire la ce ar fi trebuit să se întâmple erau atât de puternice, încât nu auzeau ce le spunea Isus. Chiar şi după cei trei ani şi jumătate de instruire minuţioasă oferită de cel mai bun profesor din câţi a cunoscut lumea vreodată, ei încă aveau multe concepţii greşite.

Cum a răspuns Isus în faţa ignoranţei lor?

Faptele 1:6-8
6. Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”
7. El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.
8. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

Isus a canalizat discuţia spre problemele care contau cu adevărat şi nu Şi-a ocupat timpul cu corectarea ideilor lor greşite. Primirea puterii Duhului Sfânt era cu mult mai importantă decât discuţiile despre timpul instaurării noii împărăţii.

Ucenicii L-au urmărit cum Se înălţa la cer şi, după ce a dispărut într-un nor, doi îngeri i-au asigurat că Domnul avea să Se întoarcă. El a fost primit în cer ca Împărat biruitor şi avea să vină iar, ca împărat, aşa cum aşteptau ei atunci când L-au întrebat despre restaurarea împărăţiei lui Israel. Însă revenirea Sa în slavă avea să întreacă speranţele lor, pentru că avea să vină ca împărat al întregii lumi şi nu doar al unei mici ţări din Orientul Mijlociu.

Cei unsprezece ucenici au coborât de pe Muntele Măslinilor şi s-au întors în Ierusalim cu mintea copleşită de amintiri şi cu inima plină de adevărurile pe care li le descoperise Isus. Dar mai aveau nevoie de ceva ca să înţeleagă. Aveau nevoie să aştepte câteva zile, aşa cum le spusese Isus, ca să primească botezul cu Duhul Sfânt (Faptele 1:4,5), pentru a avea putere asupra duşmanului care, deşi înfrânt, încă mai era activ şi pentru a aduce la îndeplinire misiunea încredinţată de Isus.

Ce diferenţă majoră observi între atitudinea pe care au avut-o ucenicii unii faţă de alţii în Matei 20:20-24 şi atitudinea lor din Faptele 1:14? Ce lecţie învăţăm de aici? Cum poţi să te pregăteşti pentru revărsarea Duhului Sfânt?

Matei 20:20-24
20. Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere.
21. El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Porunceşte”, I-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta.”
22. Drept răspuns Isus a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei.
23. Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu; dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.”
24. Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi.