Nu judecaţi!

Isus a ţinut Predica de pe Munte în primele zile ale slujirii Sale. Mesajul Său era cu totul neobişnuit. Pentru început, El a susţinut că oamenii de rând sunt valoroşi şi apreciaţi în ochii lui Dumnezeu (Matei 5:3-12) şi i-a comparat cu sarea (vers. 13) şi cu lumina (vers. 14-16) – două lucruri foarte preţioase. El a vorbit şi despre importanţa Legii lui Dumnezeu (vers. 17-19), dar a criticat încercarea de a-i impresiona pe alţii printr-un comportament bun (vers. 20). În continuare, a evidenţiat faptul că moralitatea unui om este determinată şi de gânduri, nu doar de fapte (vers. 21-28), cu toate că trebuie să acordăm atenţie şi faptelor (vers. 29,30). Când citim Predica de pe Munte în întregime, remarcăm că El a vorbit despre toate aspectele existenţei şi relaţiilor umane (vezi Matei 5 – 7:27).

Citeşte Matei 7:1-5. Ce elemente din text ne dovedesc că marea luptă este reală? În ce plan are ea loc aici?

Matei 7:1-5
1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
2. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura.
3. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?
4. Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?…
5. Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

„«Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.» Nu vă consideraţi mai buni decât alţii şi nu vă faceţi judecători ai lor. Datorită faptului că nu puteţi să deosebiţi motivele, nu sunteţi în stare să-l judecaţi pe altul. Criticându-i, aduceţi o sentinţă asupra voastră, deoarece arătaţi că sunteţi părtaşi cu Satana, păraşul fraţilor. Domnul zice: «Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă.» Aceasta e lucrarea noastră.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, Editura Viaţă şi Sănătate, ed. 2006, p. 266 (în orig., p. 314)

Când i-a îndemnat pe ascultători să nu judece, Isus a făcut două afirmaţii. În primul rând, a declarat că noi îi judecăm pe alţii pentru nişte fapte pe care şi noi le comitem (Matei 7:1,2). Avem obiceiul să-i învinuim pe alţii, ca să distragem atenţia de la noi înşine.

În al doilea rând, El afirmă că, de multe ori, greşeala pe care o observăm la semenul nostru este foarte mică în comparaţie cu păcatele noastre – de care nici nu suntem conştienţi măcar. Ne este uşor să observăm „paiul” din ochiul altuia, dar suntem incapabili să vedem „bârna” din ochiul nostru!

Ce diferenţă este intre a-l judeca pe un om şi a judeca faptele lui? De ce este important să facem această distincţie? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO