Un cuvânt de încheiere

După cum am văzut săptămâna aceasta, Cuvântul lui Dumnezeu evidenţiază în repetate rânduri credincioşia lui Dumnezeu faţă de poporul Său. Este adevărat că, în multe cazuri, credincioşia Sa nu a fost chiar atât de vizibilă în momentul crizei. Din relatările pe care le-am studiat, putem afla cum s-au derulat evenimentele de la început până la sfârşit; dar unii dintre cei implicaţi direct, precum Urie Hetitul, n-au apucat să afle. Şi noi, astăzi, suntem prinşi în marea luptă la fel ca ei. Şi să nu uităm că, nu numai ei, ci şi mulţi alţii care nici măcar nu sunt amintiţi în text n-au apucat să vadă deznodământul. De aceea, este foarte important pentru noi, creştinii, să ne aducem aminte, mai cu seamă în vremuri grele, de cuvintele lui Pavel: „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare, de a clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice” (2 Corinteni 4:16-18). Apostolul caută aici să ne ridice privirea de la truda noastră zilnică, de la defectele şi slăbiciunile noastre la unica speranţă care face ca viaţa să nu fie o farsă crudă.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO