Îndrăzneala de a-L sfida pe Dumnezeu

Ezechia era rege în luda în vremea în care Asiria, superputerea vremii, a cucerit Israelul şi i-a împrăştiat pe locuitorii lui în toată Mesopotamia (2 Împăraţi 18:9-12). Ellen G. White afirmă: „Ceea ce n-a mai putut face prin ei în ţara părinţilor lor, El [Domnul] a căutat să împlinească împrăştiindu-i printre neamuri. Planul Lui pentru mântuirea tuturor celor care urmau să aleagă şi să se folosească de iertare, prin Mântuitorul neamului omenesc, trebuia să fie totuşi împlinit; şi, în necazurile aduse peste Israel, El pregătea calea pentru ca slava Lui să fie descoperită naţiunilor pământului.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, Editura Viată şi Sănătate, 2006, p. 203, (în orig., p. 292)

După Câţiva ani, împăratul asirian Sanherib a cucerit şi toate cetăţile întărite din Iuda şi a impus un tribut greu (2 Împăraţi 18:13-15). Deşi Ezechia golise vistieria templului şi a palatului, Sanherib nu a fost mulţumit şi a trimis o delegaţie pentru a negocia predarea Ierusalimului.

Asirienii şi-au bătut joc atunci de credinţa celor din Iuda, spunând că, dacă niciun zeu nu scăpase vreun popor din mâinile lor, nu existau motive să creadă că Dumnezeul lor avea să-i scape (vezi 2 Împăraţi 18:28-30,33-35).

În situaţia aceasta, Ezechia a făcut singurul lucru pe care-l putea face: s-a rugat (2 Împăraţi 19:15-19). Dumnezeu îl trimisese deja la el pe profetul Isaia (2 Împăraţi 19:6) şi l-a mai trimis încă o dată ca să-l încurajeze.

Citeşte 2 Împăraţi 19:21-34, în special versetele 21, 22. Care a fost mesajul lui Dumnezeu pentru poporul Său în această criză teribilă?

2 Împăraţi 19:21-34
21. Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: „Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi râde de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine.
22. Pe cine ai batjocorit şi ai ocărât tu? Împotriva cui ai ridicat glasul? Şi împotriva cui ţi-ai ridicat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel!
23. Prin solii tăi ai batjocorit pe Domnul şi ai zis: „Cu mulţimea carelor mele am suit vârful munţilor, coastele Libanului! Voi tăia cei mai înalţi cedri ai lui, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui şi voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame;
24. am săpat şi am băut ape străine, şi voi seca cu talpa picioarelor mele toate râurile Egiptului.”
25. N-ai auzit că Eu de mult am pregătit aceste lucruri şi că le-am hotărât din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească şi să prefaci cetăţi întărite în mormane de dărâmături.
26. Locuitorii lor sunt neputincioşi, îngroziţi şi înmărmuriţi; au ajuns ca iarba de pe câmp şi ca verdeaţa fragedă, ca iarba de pe acoperişuri şi ca grâul care se usucă înainte de a-i da spicul.
27. Dar ştiu când stai jos, când ieşi şi când intri şi când eşti furios împotriva Mea.
28. Pentru că eşti furios împotriva Mea şi pentru că trufia ta a ajuns până la urechile Mele, de aceea voi pune belciugul Meu în nările tale şi zăbala Mea între buzele tale, şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.
29. Acesta să-ţi fie semnul: Anul acesta veţi mânca ce creşte de la sine, şi al doilea an ce va răsări din rădăcinile rămase; dar în al treilea an veţi semăna, veţi secera, veţi sădi vii şi veţi mânca din rodul lor.
30. Rămăşiţa din casa lui Iuda, ce va mai rămâne, va prinde iarăşi rădăcini dedesubt, şi deasupra va da rod.
31. Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă, şi din muntele Sionului cei scăpaţi. Iată ce va face râvna Domnului oştirilor.”
32. De aceea, aşa vorbeşte Domnul asupra împăratului Asiriei: „Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeţi în ea, nu va sta înaintea ei cu scuturi şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei.
33. Se va întoarce pe drumul pe care a venit şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul.
34. Căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o mântuiesc, din pricina Mea şi din pricina robului Meu David.”

Într-o dimineaţă, când se aşteptau să audă strigătele de luptă ale asirienilor gata de atacul final şi de străpungerea fortificaţiilor, locuitorii înspăimântaţi ai cetăţii asediate au avut parte de o surpriză uluitoare: cât vedeai cu ochii, erau ostaşi care zăceau morţi la pământ (2 Împăraţi 19:35). Împăratul asirian a plecat umilit şi a sfârşit ucis de doi dintre fiii lui (2 Împăraţi 19:36,37).

Ce lecţie învăţăm din acest episod biblic cu privire la ce ar trebui să facem în situaţii aparent fără ieşire? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO