Potopul
Ce formă (mai intensă decât până acum) ia aici lupta dintre bine şi rău?
Geneza 6:1-13
1. Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete,
2. fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.
3. Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”
4. Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.
5. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
6. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui.
7. Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.”
8. Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.
9. Iată care sunt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.
10. Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.
11. Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie.
12. Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ.
13. Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.
La potop, asistăm la o inversare parţială a etapelor de la crearea lumii – multe dintre lucrurile pe care Dumnezeu le-a despărţit se reunesc acum. Apele de deasupra şi cele de dedesubt, mările şi uscatul, peştii mării, păsările cerului şi toate făpturile vii de pe pământ se învălmăşesc. Pământul revine parcă la starea anterioară, când era „pustiu şi gol” (Geneza 1:2; în NTR, „fără formă şi gol”).
Dar, deşi elementele naturii dezlănţuite par de nestăpânit, geniul creator al lui Dumnezeu este încă activ. El pune bazele unei lumi noi, despărţind din nou diferitele elemente. În primul rând, îl desparte pe Noe („un om neprihănit şi fără pată”) de oamenii din vremea lui, a căror răutate era mare şi care nu se gândeau decât la rău şi la violenţă (compară vers. 8, 9 cu vers. 5, 11-13). După aceea, îi dă lui Noe misiunea de a construi o corabie uriaşă. Apoi, separă câţiva oameni, nişe păsări şi animale şi îi adăposteşte în corabie pentru a-i feri de calamitatea care urma să lovească lumea. Prin harul lui Dumnezeu, ei aveau să supravieţuiască şi să formeze lumea nouă.
Dar noua lume nu a fost nici pe departe desăvârşită. La scurt timp după potop, când Noe şi ai lui reuşesc să se aşeze din nou la casa lor, are loc un incident care ne aduce aminte de fragilitatea bunătăţii omului. Noe se îmbată şi comite nişte fapte ruşinoase (Geneza 9:20-27). Iată că până şi un erou al credinţei (Evrei 11:7) are momentele lui rele. Marea luptă continuă atât la nivelul societăţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui individ.
Geneza 9:20-27
20. Noe a început să fie lucrător de pământ şi a sădit o vie.
21. A băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezgolit în mijlocul cortului său.
22. Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi a spus celor doi fraţi ai lui afară.
23. Atunci Sem şi Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndărătelea şi au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă feţele le erau întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor.
24. Noe s-a trezit din ameţeala vinului şi a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr.
25. Şi a zis: „Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fraţilor lui!”
26. El a mai zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, şi Canaan să fie robul lui!
27. Dumnezeu să lărgească locurile stăpânite de Iafet, Iafet să locuiască în corturile lui Sem, şi Canaan să fie robul lor!”
Lumea noastră se îndreaptă iarăşi către un sfârşit cataclismic şi către un nou început. Care este singura cale de a supravieţui sfârşitului şi de a intra în lumea cea nouă? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.ROEvrei 11:7
Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.
