Căderea în păcat (1)

Caracterizat ca „mai şiret” decât toate celelalte animale (Geneza 3:1), şarpele a devenit în Biblie un simbol plin de semnificaţii. În timpul exodului, Moise a înălţat pe o prăjină un şarpe de aramă pentru ca poporul să privească la el şi să nu moară din cauza muşcăturilor şerpilor veninoşi (Numeri 21:5-9). Ulterior, şarpele de aramă a devenit obiect al închinării şi al practicii oculte şi, după circa şapte sute de ani, a fost distrus de regele Ezechia (2 Împăraţi 18:4). În cartea Apocalipsa, „şarpele cel vechi” este clar identificat a fi „Diavolul şi Satana” (Apocalipsa 12:9).

Ce strategie a folosit Satana pentru a o înşela pe Eva?

Geneza 3:1-5
1. Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?”
2. Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”
4. Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri,
5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”

Primele cuvinte rostite de şarpe exprimă cinism şi îndoială: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat…?” (Geneza 3:1). Eva nu se miră că un şarpe îi vorbeşte, ci este atrasă de persiflările lui, menite să-i distrugă credinţa. Când a întrebat-o: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină»?”, implicaţia era că Dumnezeu le-ar fi interzis să mănânce din toţi pomii, când, în realitate, Dumnezeu le interzisese altceva.

Cuvintele lui pun sub semnul întrebării caracterul lui Dumnezeu, sunt un atac direct împotriva Lui. Eva a fost probabil foarte derutată de şarpe, de vreme ce adaugă ceva ce Dumnezeu nu spusese: „… Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: «Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi»” (Geneza 3:2,3; compară cu 2:17).

Genesa 2:17
dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Succesul obţinut până aici îl face pe Satana îndrăzneţ. Acum, el contestă în mod direct autoritatea lui Dumnezeu: „Hotărât că nu veţi muri” (Geneza 3:4), apoi adaugă: „Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul” (vers. 5). Ispititorul i-a lăsat Evei impresia că Dumnezeu nu era corect cu ei şi reţinea de la ei ceva bun.

Satana a amestecat adevărul cu minciuna. Ce convingeri ale oamenilor sunt un amestec de adevăr şi minciună? De ce este întotdeauna periculos să adoptăm astfel de convingeri, în special în domeniul teologiei? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO