Dumnezeu a creat totul printr-o serie de delimitări clare: între lumină şi întuneric, între apele de deasupra şi cele de dedesubt, între uscat şi mări, între noapte şi zi, între vieţuitoare după soiul lor, între ziua a şaptea şi celelalte zile ale săptămânii, între femeie şi bărbat şi între un pom şi ceilalţi pomi.

Citeşte Geneza 1:4,6,7,14,18,21,24,25. De ce este important faptul că aceste delimitări clare au fost stabilite chiar înainte de crearea fiinţelor umane?

Geneza 1
4. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.
6. Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.”
7. Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
14. Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
18. să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
21. Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
24. Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor.” Şi aşa a fost.
25. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.

Dumnezeu a făcut omul, animalele şi păsările din pământ (Geneza 2:7,19) şi a făcut „să răsară” tot din pământ pomi frumoşi cu fructe delicioase (vers. 8, 9). De asemenea, El a ales o bucată de pământ pe care a sădit grădina. Frumuseţea acestei grădini depăşeşte puterea noastră de imaginaţie. Grădinile pe care le-am văzut sunt o palidă reflectare a Edenului. În mijlocul Grădinii Edenului (delimitată de restul lumii) se găseau doi pomi deosebiţi – pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. Fructele celui de-al doilea pom erau interzise: cel care avea să mănânce din ele urma să sufere consecinţe grele (Geneza 2:17).

Citeşte Geneza 2:15-17. Cum este prezentă ideea de delimitare aici, în cadrul acestei probe a ascultării omului de Dumnezeu?

Geneza 2:15-17
15. Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;
17. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Delimitarea este clară şi concretă: poţi să mănânci din orice pom din gră­ dină, dar nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului, care este diferit de ceilalţi. Dumnezeu nu are cerinţe ambigue. El i-a creat pe Adam şi Eva ca fiinţe morale, iar moralitatea nu poate exista fără libertate. El i-a supus unui test pentru a vedea ce vor face cu libertatea lor. „Pomul cunoștinței a fost pentru ei un mijloc de testare a ascultării și iubirii lor față de Dumnezeu. Domnul a considerat că este bine să le pună înainte o singură restricție referitoare la folosirea a tot ce se afla în grădină; dar, dacă ei aveau să nesocotească voia Sa în legătură cu acest lucru deosebit, aveau să se facă vinovați de păcatul neascultării.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, Editura Viaţă şi Sănătate, ed. 2006, p. 42 (în orig., p. 53)

De care lucruri din viaţa ta este necesar să te delimitezi acum? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO