Consecinţele

Probabil că va trece mult timp până vom înţelege pagubele nenumărate produse de căderea în păcat. Tot ce crease Dumnezeu în cele şapte zile a început să se degradeze. Relaţiile stabilite de El s-au rupt: relaţia Sa cu oamenii (ei s-au ascuns de El), relaţia dintre oameni (Adam a dat vina pe Eva pentru situaţia în care a ajuns), relaţia oamenilor cu mediul (şarpele a devenit un duşman, pământul avea să dea spini şi pălămidă, iar hrană, numai după multă trudă).

Ce ne spun justificările aduse de Adam şi Eva despre gradul de degenerare la care ajunseseră deja?

Geneza 3:10-19
10. El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”
11. Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”
12. Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”
13. Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”
14. Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.
15. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
16. Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”
17. Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
18. spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
19. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

Observă cum S-a raportat Dumnezeu la justificările or. Ca să-i poată răscumpăra, El i-a ajutat să-şi asume răspunderea pentru faptele lor, arătându-le urmările: şarpele avea să fie blestemat – avea să mănânce ţărână, avea să fie duşmănit de femeie, iar capul avea să-i fie zdrobit (vers. 14, 15; Eva urma să aibă dureri mari la naştere (vers. 16), iar Adam avea să trudească din greu pentru a obţine hrană, pierzând viaţa regească de până atunci (vers. 17-19).

Adam şi Eva erau la o răscruce: aveau de ales între continuarea răzvrătirii şi întoarcerea la Dumnezeu. Acceptarea responsabilităţii pentru ce făcuseră era primul pas spre întoarcerea la Dumnezeu, dar nu era singurul pas necesar.

Viitorul omenirii trebuia asigurat acum pe altă cale. Dumnezeu a oferit ca jertfă un animal (vers. 21). Un şarpe le făcuse cunoştinţă cu păcatul, cu pierderea şi cu relaţiile rupte, iar un miel avea să le îndrepte privirea către Eliberatorul care avea să le asigure refacerea, reconcilierea şi un viitor (vers. 15). De acum, Adam şi Eva nu mai erau stăpâni ai pământului, ci depindeau de pământ şi unul de altul. Ellen G. White remarcă: „Printre făpturile inferioare, Adam fusese împărat şi, cât timp Îi fusese loial lui Dumnezeu, toată natura îi recunoscuse autoritatea. Însă, când a păcătuit, a pierdut această autoritate.” – Educaţie, Editura Viaţă şi Sănătate, ed. 2012, p. 24 (în orig., p. 26)

Dumnezeu le-a dat oamenilor speranţa mântuirii imediat după căderea în păcat. Cum îţi poţi însuşi această speranţă? Cum poţi însuşi învăţa să te bucuri de ea, ştiind că este şi pentru tine, indiferent ce ai făcut în trecut? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO