Căderea în păcat (2)

Când a decis să-i creeze pe Adam şi pe Eva, Dumnezeu a declarat că avea să-i facă după chipul Său şi după asemănarea Sa (Geneza 1:26). Dar ispititorul i-a momit cu promisiunea că, dacă aveau să mănânce din fructul interzis, aveau să devină „ca Dumnezeu”. Adevărul este însă că ei erau deja ca Dumnezeu, pentru că fuseseră creaţi după chipul Său. Din nefericire, când s-au aflat sub presiunea ispitei, ei au pierdut din vedere acest adevăr sacru.

Mai mult chiar, Dumnezeu era Cel care le punea hrană la dispoziţie; când s-au răzvrătit, Adam şi Eva au ales să mănânce ceva de dincolo de limitele stabilite de Dumnezeu. Este ca şi cum ai fi invitat la masă la cineva şi în loc să mănânci la masă, te duci la dulap sau la frigider ca să mănânci altceva. Fapta ta ar fi o insultă pentru gazde şi o dovadă că le desconsideri ospitalitatea şi prietenia.

Ispititorul a asigurat-o pe Eva că li se vor deschide ochii după ce vor mânca fructul interzis. Ce au văzut Adam şi Eva când li s-au deschis ochii şi ce presupunea această nouă capacitate?

Geneza 3:4-7
4. Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri,
5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”
6. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.
7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.

Eva a fost copleşită de emoţii (Geneza 3:6). Pomul era plăcut la privit şi, când a muşcat din fruct, şi-a închipuit că a intrat intr-o stare superioară de existentă. După ce a mâncat şi Adam din fruct, li s-au deschis ochii (vers. 7), într-adevăr, dar lucrurile pe care le-au văzut i-au făcut să se simtă stânjeniţi.

Aici, o problemă majoră este respingerea lui Dumnezeu ca Dătător al oricărui dar bun şi alegerea soluţiei omeneşti la o nevoie umană (în cazul acesta, dorinţa de a mânca). Până atunci, Dumnezeu era Acela care le asigura primilor noştri părinţi hrana necesară, El le punea la dispoziţie meniul. Când au mâncat însă din fructul oprit, ei au încălcat limitele stabilite de El şi au dat dovadă de o neîncredere nejustificată, dacă ne gândim la mediul aparte în care trăiau.

Ce tip de „fruct interzis” (tentant, plăcut la privit şi promiţător) ne este prezentat în zilele noastre? Ce putem face pentru a nu comite greşeala primilor noştri părinţi? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO