Trei binecuvântări

În relatarea din Geneza 1, despre crearea lumii, expresia „Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun/a văzut că erau bune” apare de şase ori – versetele 4, 10, 12, 18, 21, 25. Dar Scriptura spune că, la final, când Şi-a încheiat lucrarea, „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune” (vers. 31).

În trei dintre aceste situaţii, Dumnezeu „a binecuvântat” ce crease. Mai întâi, El a binecuvântat vieţuitoarele acvatice şi păsările: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ” (vers. 22). În al doilea rând, după ce i-a creat pe Adam şi pe Eva, i-a binecuvântat şi le-a spus:,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul…” (vers. 28).

Cele două binecuvântări încep cu aceleaşi cuvinte. Ce îndemnuri suplimentare au primit Adam şi Eva?

Geneza 1:22,28
22. Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.”
28. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”

Oamenii au primit la fel ca peştii şi păsările îndemnul divin de a creşte şi de a se înmulţi, dar, în plus, responsabilitatea de a avea grijă de pământ şi de toate vieţuitoarele care trăiesc pe el. Descoperim aici un indiciu al faptului că am fost creaţi după chipul lui Dumnezeu: Creatorul le-a cerut primilor noştri părinţi să fie coregenţii Lui în susţinerea şi ocrotirea lumii create (vezi Romani 8:17; Evrei 1:2,3).

În al treilea rând, Dumnezeu a binecuvântat ziua de odihnă (Geneza 2:3). Avem aici o altă confirmare a faptului că oamenii nu sunt nişte animale, că au fost creaţi ca să se bucure de relaţia cu Creatorul, aşa cum vieţuitoarele pământului nu se pot bucura. Avem aici dovada neîndoielnică a faptului că omul a ocupat un loc special în lumea creată. Isus a subliniat ideea aceasta: „Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?” (Matei 6:26). Fără să diminueze valoarea vieţuitoarelor, El a arătat că oamenii sunt unici şi speciali pe pământ.

Ce elemente amintite din relatarea biblică despre geneza lumii îi conferă omenirii (şi fiecărui individ, în parte) demnitate, spre deosebire de orice altă concepţie despre origini? Tu te porţi cu fiecare om aşa cum se cuvine? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO