Nimănui nu-i plac veştile rele. De multe ori refuzăm să le auzim sau încercăm să le găsim o explicaţie naturală. Aşa s-a întâmplat şi cu locuitorii din Iuda când l-au văzut pe Ieremia purtând jugul. „Uimirea celor din consiliul reunit al naţiunilor nu a mai cunoscut margini în momentul în care Ieremia, purtând jugul supunerii pe grumaz, le-a adus la cunoştinţă voia lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 444 4.

Imaginează-ţi că eşti un iudeu prezent la acest eveniment. Pe cine ai crede? Pe cine ai vrea să crezi? Ce motive ai avea să-l crezi pe Hanania şi nu pe Ieremia?

Ieremia 28:1-9
1. În acelaşi an, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a cincea a anului al patrulea, Hanania, fiul lui Azur, proroc din Gabaon, mi-a zis în Casa Domnului, în faţa preoţilor şi a întregului popor:
2. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Eu sfărâm jugul împăratului Babilonului!
3. Peste doi ani, voi aduce înapoi în locul acesta toate uneltele Casei Domnului pe care le-a ridicat Nebucadneţar, împăratul Babilonului, din locul acesta şi le-a dus în Babilon.
4. Şi voi aduce înapoi în locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe toţi prinşii de război ai lui Iuda care s-au dus în Babilon; căci voi sfărâma jugul împăratului Babilonului.”
5. Prorocul Ieremia a răspuns prorocului Hanania în faţa preoţilor şi a întregului popor care stăteau în Casa Domnului.
6. Ieremia, prorocul, a zis: „Amin! Aşa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele pe care le-ai prorocit tu şi să aducă înapoi din Babilon în locul acesta uneltele Casei Domnului şi pe toţi prinşii de război!
7. Numai ascultă cuvântul pe care-l rostesc eu în auzul tău şi în auzul întregului popor:
8. „Prorocii care au fost înaintea mea şi înaintea ta, din vremurile străvechi, au prorocit război, foamete şi ciumă împotriva unor ţări puternice şi unor împărăţii mari.
9. Dar, dacă un proroc proroceşte pacea, numai după împlinirea celor ce proroceşte se va cunoaşte că este cu adevărat trimis de Domnul.”

Ieremia a prorocit în Numele lui Dumnezeu, iar Hanania a vorbit şi el tot în Numele lui Dumnezeu. Însă care dintre ei era într-adevăr inspirat de Domnul? Pentru că amândoi nu puteau fi, deoarece mesajele lor erau opuse! Pentru noi, astăzi, răspunsul este evident. Însă, pentru cineva din vremea aceea, trebuie să fi fost mai greu, chiar dacă Ieremia a adus un argument puternic în versetele 8 şi 9: prorocii din trecut au vestit aceleaşi lucruri ca şi mine, şi anume judecată şi dezastru.

„Ieremia, în prezenţa preoţilor şi poporului, i-a rugat fierbinte să se supună împăratului Babilonului pentru perioada indicată de Domnul. Le-a citat oamenilor din Iuda din profeţiile lui Osea, Habacuc, Ţefania şi alţii, ale căror cuvinte de mustrare şi avertizare fuseseră asemănătoare cu ale sale. I-a trimis la evenimentele petrecute ca împlinire a profeţiilor care avertizaseră împotriva unor păcate neregretate. În trecut, judecăţile lui Dumnezeu se abătuseră asupra celor nepocăiţi, ca împlinire exactă a planului Său, aşa cum fusese el descoperit prin mesagerii Lui.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 445

După cum noi astăzi avem nevoie să ne însuşim lecţiile din istoria sacră, tot aşa locuitorii lui Iuda din acea vreme aveau nevoie să-şi însuşească lecţiile trecutului, pentru a nu repeta greşelile strămoşilor lor. Aceasta a încercat să le spună Ieremia. Însă, dacă până atunci le-a fost greu să-l asculte, acum le era şi mai greu cu „prorocul” Hanania prin preajmă. Misiunea lui Ieremia a devenit şi mai dificilă.

Hanania, al cărui nume înseamnă „Dumnezeu a fost îndurător”, părea a transmite un mesaj al harului, al iertării, al salvării. De ce trebuie să fim foarte circumspecți față de astfel de „predicatori ai harului”? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO