Rămășița

Ce s-a întâmplat cu Iuda şi cu Ierusalimul după respingerea înştiinţărilor lui Dumnezeu?

Ieremia 39:8,9
8. Haldeii au ars cu foc casa împăratului şi casele poporului şi au dărâmat zidurile Ierusalimului.
9. Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi la Babilon pe aceia din popor care rămăseseră în cetate, pe cei ce se supuseseră lui şi pe rămăşiţa poporului.

Avertizările lui Dumnezeu s-au împlinit cu exactitate. Oricât n-au vrut să le creadă, iudeii au ajuns să le vadă petrecându-se sub privirile lor. Cine dintre noi nu a trecut în viaţă printr-o situaţie asemănătoare? Suntem avertizaţi de Domnul să nu facem un anumit lucru ca să nu ni se întâmple ceva rău, totuşi noi îl facem şi apoi suferim consecinţele.

Ce mesaj de speranţă se găseşte în Ieremia 23:2-8?

Ieremia 23:2-8
2. De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: „Pentru că Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit şi nu v-aţi îngrijit de ele, iată că vă voi pedepsi din pricina răutăţii faptelor voastre, zice Domnul.
3. Şi Eu însumi voi strânge rămăşiţa oilor Mele din toate ţările în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în păşunea lor şi vor creşte, şi se vor înmulţi.
4. Voi pune peste ele păstori care le vor paşte; nu le va mai fi teamă, nici groază, şi nu va mai lipsi niciuna din ele, zice Domnul.
5. Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate şi judecată în ţară.
6. În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!”
7. De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: „Viu este Domnul care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!”
8. Ci se va zice: „Viu este Domnul care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările în care îi risipisem!” Şi vor locui în ţara lor.”

Din perspectivă omenească, totul părea pierdut: ţara zăcea în ruine, templul era distrus, conducătorii se aflau în exil ca robi, iar cetatea Ierusalim era un morman de pietre. Poporul evreu ar fi trebuit să-şi piardă urma în istorie, ca multe alte popoare ce au trecut prin experienţe similare.

Domnul însă avea alte planuri şi le-a dat speranţa că nu era totul pierdut, că o rămăşiţă avea să supravieţuiască şi să se întoarcă în patrie şi că, prin ea, aveau să se împlinească făgăduinţele. Observăm că avertizările cu privire la condamnare şi distrugere mergeau în paralel cu mesajele de speranţă.

„Anii întunecaţi de distrugere şi moarte care au marcat sfârşitul Regatului lui Iuda ar fi adus disperarea chiar şi în inima cea mai tare dacă nu ar fi fost încurajările din cuvintele profetice ale mesagerilor lui Dumnezeu. Prin Ieremia în Ierusalim, prin Daniel la curtea Babilonului, prin Ezechiel pe malurile Chebarului, Domnul, cu îndurare, Şi-a făcut cunoscut în mod clar planul veşnic şi a dat asigurarea că dorea să împlinească pentru poporul Său ales făgăduinţele consemnate în scrierile lui Moise. Ceea ce spusese că avea să facă pentru aceia care se vor dovedi loiali Lui, avea să şi împlinească.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 464

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO