Ioahaz și Ioiachim

Ioahaz (cunoscut şi sub numele de Şalum) avea douăzeci și trei de ani când l-a urmat pe tatăl său la tron. Domnia lui a durat numai trei luni. Deoarece nu era favorabil politicii egiptene, faraonul l-a înlocuit cu fratele său. Ioahaz a fost dus în Egipt, unde a şi murit. (Vezi 2 Cronici 36:4; 2 Împăraţi 23:31-34.)

2 Cronici 36:4
Împăratul Egiptului a pus împărat peste Iuda şi peste Ierusalim pe Eliachim, fratele lui Ioahaz, şi i-a schimbat numele în Ioiachim. Neco a luat pe fratele său Ioahaz şi l-a dus în Egipt.

2 Împărați 23:31-34
31. Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani când s-a făcut împărat şi a domnit trei luni la Ierusalim. Mama sa se chema Hamutal, fata lui Ieremia, din Libna.
32. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii lui.
33. Faraon Neco l-a pus în lanţuri la Ribla, în ţara Hamatului, ca să nu mai domnească la Ierusalim; şi a pus asupra ţării o gloabă de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur.
34. Şi Faraon Neco a pus împărat pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său Iosia şi i-a schimbat numele în Ioiachim. A luat pe Ioahaz, care a mers în Egipt şi a murit acolo.

Regele care i-a urmat lui Ioahaz a fost Ioiachim, care a domnit între anii 609 şi 598 î.Hr. El era fiul lui Iosia. Când Ierusalimul a fost cucerit de Nebucadneţar, Ioiachim a fost dus în Babilon împreună cu vasele din templu. Ieremia a avertizat iarăşi poporul că noul rege conducea naţiunea pe o cale greşită.

Ce fapte ale lui Ioiachim i-au atras mustrări aspre din partea Domnului?

Ieremia 22:1-19
1. Aşa vorbeşte Domnul: „Coboară-te în casa împăratului lui Iuda şi acolo rosteşte cuvintele acestea.
2. Să spui: „Ascultă cuvântul Domnului, împărat al lui Iuda care stai pe scaunul de domnie al lui David, tu, slujitorii tăi şi tot poporul care intraţi pe porţile acestea!
3. Aşa vorbeşte Domnul: „Faceţi dreptate şi judecată; scoateţi pe cel asuprit din mâinile asupritorului; nu chinuiţi pe străin, pe orfan şi pe văduvă; nu apăsaţi şi nu vărsaţi sânge nevinovat în locul acesta!
4. Căci dacă lucraţi după cuvântul acesta, vor intra pe porţile casei acesteia împăraţi care stau pe scaunul de domnie al lui David, suiţi în care şi călare pe cai, ei, slujitorii lor şi poporul lor.
5. Dar dacă nu veţi asculta cuvintele acestea, pe Mine însumi jur, zice Domnul, că această casă va ajunge o dărâmătură!”
6. Căci aşa vorbeşte Domnul asupra casei împăratului lui Iuda: „Tu eşti pentru Mine ca Galaadul, ca vârful Libanului; dar, cu adevărat, voi face din tine un pustiu, o cetate fără locuitori!
7. Pregătesc împotriva ta nişte nimicitori, fiecare cu armele lui: ei vor tăia cei mai frumoşi cedri ai tăi şi-i vor arunca în foc.
8. Multe neamuri vor trece pe lângă cetatea aceasta şi vor zice unul altuia: „Pentru ce a făcut Domnul aşa acestei cetăţi mari?”
9. Şi se va răspunde: „Pentru că au părăsit legământul Domnului Dumnezeului lor, pentru că s-au închinat înaintea altor dumnezei şi le-au slujit!”
10. Nu plângeţi pe cel mort şi nu vă bociţi pentru el; ci plângeţi mai degrabă pe cel ce se duce, care nu se mai întoarce şi nu-şi va mai vedea ţara de naştere!”
11. Căci aşa vorbeşte Domnul despre Şalum, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, care domnea în locul tatălui său, Iosia, şi care a ieşit din locul acesta: „Nu se va mai întoarce în el;
12. ci va muri în locul unde este dus rob şi nu va mai vedea ţara aceasta.
13. Vai de cel ce îşi zideşte casa cu nedreptate, şi odăile, cu nelegiuire; care pune pe aproapele său să lucreze degeaba, fără să-i dea plata;
14. care zice: „Îmi voi zidi o casă mare şi odăi încăpătoare” şi-i face ferestre multe, o căptuşeşte cu cedru şi o vopseşte cu roşu!
15. Împărat eşti tu oare, de te întreci în cedri? Nu mânca tatăl tău şi nu bea şi el? Şi totuşi el făcea dreptate şi judecată şi era fericit!
16. Judeca pricina săracului şi a celui lipsit şi era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaşte? – zice Domnul.
17. Dar tu n-ai ochi şi inimă decât ca să te dedai la lăcomie, ca să verşi sânge nevinovat şi să întrebuinţezi asuprire şi silnicie.”
18. De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: „Nu-l vor plânge zicând: „Vai, fratele meu! Vai, sora mea!” Nici nu-l vor plânge zicând: „Vai, doamne! Vai, măria sa!”
19. Ci va fi înmormântat ca un măgar, va fi târât şi aruncat afară din porţile Ierusalimului!”

Vorbind prin Ieremia, Domnul a avut cuvinte foarte tăioase pentru acest conducător corupt şi lacom. Ioiachim a fost un rege asupritor şi avar care le-a impus supuşilor săi taxe grele (vezi 2 Împăraţi 23:35), ca să le poată da tribut egiptenilor. Mai rău chiar, i-a supus la muncă forţată pentru ridicarea unei construcţii laborioase deasupra palatului său, sfidând astfel Tora, care cerea ca oamenii să fie plătiţi pentru munca lor: „Să nu asupreşti pe aproapele tău şi să nu storci nimic de la el prin silă. Să nu opreşti până a doua zi plata celui tocmit cu ziua” (Leviticul 19:13). Spre deosebire de tatăl său, Iosia, Ioiachim a permis iarăşi religiilor păgâne să prospere în ţară.

2 Împărați 23:35
Ioiachim a dat lui faraon argintul şi aurul; dar a trebuit să pună bir asupra ţării ca să scoată argintul acesta, cerut de faraon; a hotărât partea fiecăruia şi a cerut de la poporul ţării argintul şi aurul pe care trebuia să-l dea lui Faraon Neco.

Ieremia 22:16 este un text impresionant. Comparându-l pe Ioiachim cel corupt cu tatăl său, Iosia, Domnul îi spune că acesta „judeca pricina săracului şi a celui lipsit şi era fericit”. Apoi îl întreabă: „Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaşte?” Altfel spus, dovada adevăratei cunoaşteri de Dumnezeu este modul în care cineva se poartă cu cei în nevoie; a-L cunoaşte pe Domnul înseamnă a ieşi din carcasa egoismului nostru pentru a le face bine celor care nu au cu ce ne răsplăti. Remarcăm aici, ca de altfel şi în restul Bibliei, grija Domnului pentru cei săraci şi neajutoraţi, precum şi obligaţia noastră de a-i ajuta pe cei în nevoie.

Ce dovedesc faptele tale: Îl cunoşti pe Domnul sau nu? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO