Scurta domnie a regelui Ioiachin

Al nouăsprezecelea rege al lui Iuda a fost Ioiachin, fiul lui Ioiachim. El a domnit pe tronul lui David doar trei luni şi jumătate. În 598 î.Hr., Nebucadneţar a asediat Ierusalimul şi i-a luat ca prizonieri pe rege, care era în vârstă de optsprezece ani, împreună cu mama sa, soţiile sale şi mulţi dintre curteni. În 561 î.Hr., în al treizeci şi şaptelea an de când era în captivitate, Ioiachin a primit îndurare din partea lui Evil-Merodac, succesorul lui Nebucadneţar. I s-a dat voie să stea la masă împreună cu împăratul Babilonului şi să poarte haine regale. (Vezi 2 Împăraţi 25:27-30; Ieremia 52:31-34.) Fiii lui erau în Babilon împreună cu el, dar profeţia lui Ieremia spunea că ei nu aveau să urce pe tronul lui David.

2 Împărați 25:27-30
27. În al treizeci şi şaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în cel dintâi an al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă,
28. i-a vorbit cu bunătate şi a pus scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraţilor care erau cu el la Babilon.
29. I-a schimbat hainele de temniţă, şi Ioiachin a mâncat întotdeauna la masa lui, în tot timpul vieţii lui.
30. Împăratul i-a îngrijit necurmat de hrana de toate zilele, în tot timpul vieţii lui.

Ieremia 52:31-34
31. În al treizeci şi şaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci şi cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul întâi al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă.
32. I-a vorbit cu bunătate şi i-a aşezat scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraţilor care erau cu el la Babilon.
33. A pus să-i schimbe hainele de temniţă, şi Ioiachin a mâncat totdeauna la masa împăratului, în tot timpul vieţii sale.
34. Împăratul Babilonului a purtat grijă necontenit de hrana lui zilnică, până în ziua morţii lui, în tot timpul vieţii sale.

Cum Şi-a manifestat Dumnezeu dragostea şi harul chiar prin aceste evenimente tragice?

Ieremia 29:1-14
1. Iată cuprinsul epistolei pe care a trimis-o prorocul Ieremia din Ierusalim către rămăşiţa bătrânilor din robie, preoţilor, prorocilor şi întregului popor, pe care-i dusese în robie Nebucadneţar, din Ierusalim la Babilon,
2. după ce împăratul Ieconia, împărăteasa, famenii dregători, căpeteniile lui Iuda şi ale Ierusalimului, lemnarii şi fierarii au părăsit Ierusalimul.
3. Le-a trimis-o prin Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, trimişi la Babilon de Zedechia, împăratul lui Iuda, la Nebucadneţar, împăratul Babilonului. Ea cuprindea următoarele:
4. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, către toţi prinşii de război pe care i-am dus din Ierusalim la Babilon:
5. „Zidiţi case şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor!
6. Luaţi-vă neveste şi faceţi fii şi fiice; însuraţi-vă fiii şi măritaţi-vă fetele, să facă fii şi fiice, ca să vă înmulţiţi acolo unde sunteţi şi să nu vă împuţinaţi.
7. Urmăriţi binele cetăţii în care v-am dus în robie şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!
8. Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Nu vă lăsaţi amăgiţi de prorocii voştri care sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voştri; n-ascultaţi nici de visătorii voştri, ale căror vise voi le pricinuiţi!
9. Căci ei vă prorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimis, zice Domnul.
10. Dar iată ce zice Domnul: „De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta.
11. Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
12. Voi Mă veţi chema şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.
13. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.
14. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război; vă voi strânge din toate neamurile şi din toate locurile în care v-am izgonit, zice Domnul, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie.

Printre versetele cele mai cunoscute din Biblie se numără şi acesta: „«Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi», zice Domnul, «gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde»” (Ieremia 29:11). Contextul imediat este acesta: Domnul Se adresează prin Ieremia robilor din Iuda care se vedeau complet dezrădăcinaţi. El îi asigură aici că încă îi mai iubea şi că le urmărea binele, chiar dacă, pe moment, situația lor era foarte grea. Şi fără îndoială că ei au primit cu mare bucurie cuvintele Sale de încurajare şi de speranţă. Puteau fi siguri că aveau „un viitor şi o nădejde”, deşi la momentul acela nu auzeau decât avertizări şi ameninţări. Cât de mult trebuie să fi însemnat pentru ei această frumoasă asigurare!

„Un viitor şi o nădejde”? Ce făgăduinţe ale Domnului legate de „un viitor şi o nădejde” poţi invoca chiar acum, chiar în circumstanţele în care te găseşti? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO