Ultimii cinci regi ai lui Iuda

 Judeca pricina săracului şi a celui lipsit şi era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaşte? – zice Domnul.

Ieremia 22:16

În anii 1800, celebrul scriitor rus Fiodor Dostoievski a petrecut patru ani în închisoarea siberiană pentru activităţi politice subversive. Ulterior, când şi-a consemnat experienţele, a vorbit despre lipsa totală de remuşcare a unor deţinuţi pentru comportamentul lor oribil. „În decurs de câţiva ani, nu am văzut niciodată vreun semn de căinţă la aceşti oameni; nicio urmă de întristare pentru crimele lor, iar cei mai mulți dintre ei se considerau în sinea lor absolut îndreptăţiţi.” – Joseph Frank, Dostoevsky, the Years of Ordeal, 1850–1859, p. 95

S-ar putea spune acelaşi lucru şi despre cei cinci regi care au condus Iuda în timpul lucrării lui Ieremia, singura excepţie de la regulă fiind Iosia. Unul după altul, oamenii aceştia lasă impresia că nu şi-au regretat deloc faptele, deşi devenea tot mai clar că faptele lor atrăgeau calamităţile cu privire la care îi avertizase Domnul prin Ieremia.

Dumnezeu nu a avut niciodată în plan să pună un rege peste Israel şi, până la finalul acestui studiu, vom înţelege mai bine de ce. Vom mai înţelege de asemenea presiunile la care a fost supus Ieremia în timpul lucrării sale.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO