Demonizatul din Gadara şi femeia siro-feniciană

De ce i-a acordat Isus atenţie acestui străin posedat de demoni?

Marcu 5:1-20
1. Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor.
2. Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat.
3. Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
4. Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.
5. Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre.
6. Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat
7. şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!”
8. Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!”
9. „Care-ţi este numele?”, l-a întrebat Isus. „Numele meu este „legiune”, a răspuns el, „pentru că suntem mulţi.”
10. Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela.
11. Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păşteau.
12. Şi dracii L-au rugat şi au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.”
13. Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe râpă în mare: erau aproape două mii, şi s-au înecat în mare.
14. Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat.
15. Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat.
16. Cei ce văzuseră cele întâmplate le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii.
17. Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.
18. Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El.
19. Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.”
20. El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.

Regiunea Gadara se afla pe ţărmul estic al Mării Galileei. Era o zonă care se aflase anterior sub stăpânirea Greciei, dar devenise parte a provinciei romane Iudeea. Bărbatul din Gadara era posedat şi se manifesta oribil. Avea mare nevoie de ajutor divin şi l-a primit.

Faptul că această eliberare s-a petrecut într-un teritoriu în care locuitorii nu erau evrei este confirmat de prezenţa porcilor. Este interesant de notat reacţia oamenilor faţă de această pierdere financiară cauzată de înecarea porcilor: l-au cerut lui Isus să plece de acolo. Iar Isus i-a cerut omului vindecat să rămână acolo, ca să dea mărturie despre El, prin cuvânt, dar mai ales prin viaţa lui schimbată.

Cum ar trebui înţelese cuvintele adresate de Isus acestei femei?

Matei 15:21-28
21. Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
22. Şi iată că o femeie canaanită a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncită rău de un drac.”
23. El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.”
24. Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”
25. Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!”
26. Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!”
27. „Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”
28. Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

În cel de-al doilea pasaj, este vorba despre o fată „muncită rău de un drac” (Matei 15:22). Mama ei era „o grecoaică de obârşie siro-feniciană” (Marcu 7:26), fapt ce ne arată că regiunea aceea era un amestec pestriţ de culturi. Strămoşii ei, locuitori ai Canaanului, fuseseră alungaţi de pe teritoriul lor de israeliţii stabiliţi acolo sub conducerea lui Iosua. Şi în această ocazie, îl vedem pe Isus lucrând cu oameni care nu făceau parte din Israel.

În aparenţă, Isus i S-a adresat femeii prin cuvinte destul de aspre (ca de exemplu atunci când i-a asemănat pe canaaniţi cu nişte căţei), dar, în realitate, i-a pus la probă credinţa şi a evidenţiat dorinţa ei smerită de a primi ajutor.

„Prin purtarea Sa faţă de această femeie, [Mântuitorul] a arătat că ea, care era privită ca o persoană exclusă din Israel, nu mai e o străină, ci un copil în casa lui Dumnezeu. Fiind copil, are privilegiul să se împărtăşească de darurile Tatălui. Acum, Hristos îi împlineşte rugămintea şi încheie lecţia dată ucenicilor.” – Ellen G. White, Viaţa Iui lisus, p. 401

Ce lecţii crezi că şi-au însuşit ucenicii când L-au văzut pe Isus slujin- du-le acelora care nu făceau parte din poporul legământului? Dar noi, ce lecţii ne însuşim? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO