Femeia din Samaria

În vremea lui Isus, Israelul era împărţit în trei provincii: Galileea, Samaria şi Iudeea. Samaria se situa între Galileea şi ludeea. De-a lungul vremii, samaritenii s-au închinat Dumnezeului lui Israel, dar şi zeilor păgâni pe care şi i-au adus cu ei oamenii din alte popoare, trimişi de împăratul Asiriei să populeze Samaria (vezi 2 împăraţi 17:24-34], Ca prim câmp misionar, Samaria era ideală pentru apostoli, deoarece se afla în vecinătatea Israelului.

Ce tradiţii a ignorat Isus vorbind cu femeia samariteană?

Ioan 4:4-30
4. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
5. a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.
6. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.
7. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.
8. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.
9. Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. –
10. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”
11. „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie?
12. Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”
13. Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete.
14. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.”
15. „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot.”
16. „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”.
17. Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.
18. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
19. „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc.
20. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”
21. „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la iudei.
23. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
24. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”
25. „Ştiu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”
26. Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”
27. Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau: „Despre ce vorbeşti cu ea?”
28. Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
29. „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?”
30. Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.

Femeia aceasta era bine informată cu privire la istoria poporului ei şi a pus întrebări inteligente. Ea a condus conversaţia prin aceste întrebări. Isus însă a ales din întrebările şi din afirmaţiile ei acele lucruri care să-i aducă femeii un beneficiu spiritual. Singurul moment în care a deviat de la subiect a fost atunci când i-a cerut să-l aducă pe soţul ei, ştiind că nu era căsătorită şi că trăise cu câţiva bărbaţi. În acest fel, El a căutat să-Şi croiască drum către inima ei, chiar dacă i-a produs un oarecare disconfort, şi a reuşit astfel să-i dea o mărturie puternică.

Cum au privit ucenicii faptul că Isus vorbea cu o femeie (în cazul acesta, samariteană)?

Ioan 4:27
Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau: „Despre ce vorbeşti cu ea?”

În această situaţie, Isus a încălcat câteva obiceiuri iudaice: în primul rând, i-a cerut unei femei samaritene să-i dea apă să bea şi, în al doilea rând, a stat singur de vorbă cu ea. În Israel, bărbatul putea rămâne singur cu o femeie doar dacă îi era rudă. Când era în Israel, Isus respecta obiceiurile iudaice. În Samaria, era în afara teritoriului iudaic, însă, oricum, El făcea întotdeauna distincţie între tradiţiile omeneşti şi poruncile şi preceptele divine.

Cât de mult eşti dispus să ieşi din zona ta de confort pentru a le sluji altora? Cât de departe ar trebui să mergi? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO