Istoria lui Iona

 „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El.”

(Faptele Apostolilor 10:34,35)

Cartea lui lona conţine istoria unui profet evreu chemat să lucreze cu mult în afara zonei de confort personal. Activ în timpul domniei lui Ieroboam al II-lea, cândva în jurul anului 750 î.Hr. (2 împăraţi 14:25), lona este singurul profet din Vechiul Testament despre care ştim că a fost chemat direct ca misionar într-o altă ţară. în timpul său, teologia populară israelită nu accepta ideea că şi neamurile sunt incluse în planul de mântuire al lui Dumnezeu, deşi în Vechiul Testament (mai ales în cărţile Isaia şi Psalmii) este afirmat în mod repetat acest adevăr: Creatorul tuturor raselor umane nu a limitat mântuirea la poporul Său ales! însă lecţia aceasta s-a dovedit a fi dificilă chiar şi pentru credincioşii iudei din Noul Testament.

2 împăraţi 14:25
25. A luat înapoi hotarele lui Israel, de la intrarea Hamatului până la marea câmpiei, după cuvântul pe care-l rostise Domnul Dumnezeul lui Israel prin robul Său Iona, prorocul, fiul lui Amitai, din Gat-Hefer.

În cele patru capitole ale cărţii lui lona citim o expunere onestă a atitudinii refractare a lui lona din timpul experienţei sale de pionierat, ca misionar străin. Ne este arătat ce se întâmplă în interiorul unui om şi reacţia lui cât se poate de omenească faţă de chemarea lui Dumnezeu, în condiţiile unui apel puternic în favoarea misiunii în străinătate. Putem desprinde din această carte câteva principii călăuzitoare cu privire la activitatea misionarilor străini şi a mărturiei lor transculturale, precum şi câteva soluţii la unele probleme cu care se confruntă misionarii contemporani.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO