Un profet imperfect

Citeşte 2 Împăraţi 14:25. Ce ni se spune aici despre Iona? în ce lumină este prezentat el aici?

2 Împăraţi 14:25
A luat înapoi hotarele lui Israel, de la intrarea Hamatului până la marea câmpiei, după cuvântul pe care-l rostise Domnul Dumnezeul lui Israel prin robul Său Iona, prorocul, fiul lui Amitai, din Gat-Hefer.

În afară cărţii lui Iona, în Vechiul Testament, profetul mai este menţionat doar în acest text. Aici este lăudat ca fiind profetul care a prevestit recucerirea de către Israel a teritoriului acaparat de Siria.

Iona s-a născut în Gat Hefer (în evreieşte: „Teascul de la groapa de apă”), un oraş din Zabulon, situat în nordul Israelului, la numai câţiva kilometri de Nazaret. Aşadar, Iona, ca şi Domnul Isus mai târziu, a fost galileean, doar că a trăit cu 750 de ani mai înainte.

Ce trăsături de caracter ale profetului, pozitive şi negative, descoperim în următoarele secvenţe din viaţa sa?

Iona 1:1-3,9,12
1. Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel:
2. „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!”
3. Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de faţa Domnului. S-a coborât la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de faţa Domnului.
9. El le-a răspuns: „Sunt evreu, şi mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor care a făcut marea şi uscatul!”
12. El le-a răspuns: „Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!”

Iona 2:1-9
1. Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peştelui
2. şi a zis: „În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat; din mijlocul Locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul.
3. Şi totuşi mă aruncaseşi în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.
4. Ziceam: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel sfânt.”
5. Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.
6. M-am coborât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne Dumnezeul meu!
7. Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt.
8. Cei ce se lipesc de idoli deşerţi îndepărtează îndurarea de la ei.
9. Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.”

Iona 3:3-10
3. Şi Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, după cuvântul Domnului. Şi Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile.
4. Iona a început să pătrundă în oraş, cale de o zi, strigând şi zicând: „Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!”
5. Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici.
6. Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac şi a şezut în cenuşă.
7. Şi a trimis să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi mai marilor lui, următoarele: „Oamenii şi vitele, boii şi oile să nu guste nimic, să nu pască şi nici să nu bea apă deloc!
8. Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile!
9. Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!”
10. Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut.

Iona apare în cartea sa ca o combinaţie stranie de forţă şi slăbiciune: încăpăţânat şi rebel, dar şi docil şi ascultător; loial lui Dumnezeu, curajos, încrezător în rugăciune, dar şi obtuz, egoist şi duşmănos. Dacă în 2 împăraţi 14:25 este descris ca fiind un slujitor al Domnului, în cartea care îi poartă numele, face o impresie oarecum tristă şi tragică. Descrierea aceasta onestă este un semn al integrităţii şi fidelităţii Bibliei. Tendinţa naturală, omenească a oricărui scriitor ar fi să atenueze şi să ascundă aspectele mai puţin acceptabile ale eroilor biblici. însă, sub inspiraţia Duhului Sfânt, autorii biblici prezintă atât bravura, cât şi meschinăria oamenilor pentru a ilustra adevărul că, dacă omul este dispus, Dumnezeu poate lucra prin el, oricât de slab şi de insuportabil ar fi caracterul lui.

Prin ce alte personaje biblice a lucrat Dumnezeu în pofida defectelor lor? Ce speranţă ne dă gândul că Dumnezeu foloseşte oameni slabi şi cu defecte pentru a ajunge la inimile altor oameni? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO