Izgonirea profanatorilor din templu

Primul lucru pe care l-a făcut Isus după intrarea triumfală, când a plâns pentru Ierusalim, a fost să meargă la templu.

Citeşte Luca 19:45-48; Matei 21:12-17; Marcu 11:15-19. Ce ar trebui să ne spună aceste relatări ca indivizi şi membrii ai unei biserici, care funcţionează – într-un anumit sens – ca un templu? Efeseni 2:21

Luca 19:45-48
45. În urmă a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.
46. Şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”
47. Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare;
48. dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.

Matei 21:12-17
12. Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei
13. şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”
14. Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu, şi El i-a vindecat.
15. Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au umplut de mânie.
16. Şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia?” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: „Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug”?”
17. Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate şi S-a îndreptat spre Betania şi a rămas acolo.

Marcu 11:15-19
15. Au ajuns în Ierusalim; şi Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei.
16. Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu.
17. Şi-i învăţa şi zicea: „Oare nu este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile”? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”
18. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentru că tot norodul era uimit de învăţătura Lui.
19. Ori de câte ori se însera, Isus ieşea afară din cetate.

Efeseni 2:21
În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.

Toate cele patru evanghelii menţionează curăţirea templului. Ioan vorbeşte despre prima ocazie în care Isus a mers la templu după ce Şi-a început lucrarea (Ioan 2:13-25), de Paşti, în anul 28 d.Hr., iar ceilalţi descriu a doua curăţire, de la sfârşitul lucrării Sale, tot de Paşti, în anul 31 d.Hr. Observăm că lucrarea Sa este încadrată de aceste două curăţiri ale templului, fapt ce demonstrează cât de mare grijă a avut pentru sfinţenia templului şi a serviciilor de acolo şi cât de strategic Şi-a afirmat misiunea şi autoritatea Sa mesianică.

Ioan 2:13-25
13. Paştile iudeilor era aproape; şi Isus S-a suit la Ierusalim.
14. În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezând jos.
15. A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele.
16. Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie.”
17. Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine.”
18. Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: „Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?”
19. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.”
20. Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?”
21. Dar El le vorbea despre templul trupului Său.
22. Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus.
23. Pe când era Isus în Ierusalim, la praznicul Paştilor, mulţi au crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe care le făcea.
24. Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi.
25. Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El însuşi ştia ce este în om.

Acţiunile Sale de la templu din prima ocazie şi, mai cu seamă, cele din a doua ocazie, cu puţin înainte de moartea Sa, ridică o întrebare interesantă: Deşi ştia că avea să moară în curând, deşi ştia că templul şi serviciile lui aveau să fie desfiinţate în curând, Domnul Isus i-a alungat de acolo pe cei care îl profanau prin negoţul lor. De ce nu a lăsat lucrurile aşa cum erau, dacă, oricum, în curând, templul avea să devină inutil şi, peste câţiva ani, avea să fie dărâmat?

Nu ne este dat răspunsul la această întrebare, dar motivul cel mai probabil este acela că templul mai era totuşi casa lui Dumnezeu, mai era încă locul unde se descoperea planul de mântuire. Templul şi serviciile lui îndeplineau un rol important, deoarece îi ajutau pe evreii credincioşi să înţeleagă cine era Isus şi ce avea să însemne moartea Sa. Templul îi putea ajuta pe mulţi să vadă în Isus pe „Mielul junghiat” (Apocalipsa 13:8).

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO