[luni, 24 octombrie] Cazuri din Vechiul Testament

 

 

2. Ce asemănări și deosebiri observi între următoarele două învieri?

 

1 Împărați 17:8-24

„8 Atunci, Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: 9 „Scoală-te, du-te la Sarepta, care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” 10 Ilie s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o şi a zis: „Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau.” 11 Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou şi a zis: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta.” 12 Şi ea a răspuns: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un urcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri.” 13 Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai pregăteşte-mi întâi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău. 14 Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului’.” 15 Ea s-a dus şi a făcut după cuvântul lui Ilie. Şi multă vreme a avut ce să mănânce, ea şi familia ei, şi Ilie. 16 Făina din oală n-a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie. 17 După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Şi boala lui a fost atât de cumplită încât n-a mai rămas suflare în el. 18 Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea şi să-mi omori astfel fiul?” 19 El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.” Şi l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus unde locuia el şi l-a culcat pe patul lui. 20 Apoi a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, oare atât de mult să mâhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?” 21 Şi s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!” 22 Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a întors în el şi a înviat. 23 Ilie a luat copilul, l-a pogorât în casă din odaia de sus şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.” 24 Şi femeia a zis lui Ilie: „Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!””

 

2 Împărați 4:18-37

„18 Copilul s-a făcut mare. Şi, într-o zi, când s-a dus pe la tatăl său la secerători, 19 a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!” Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mamă-sa!” 20 Slujitorul l-a luat şi l-a dus la mamă-sa. Şi copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază şi apoi a murit. 21 Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după ea şi a ieşit. 22 A chemat pe bărbatul ei şi a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu şi apoi mă voi întoarce.” 23 Şi el a zis: „Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.” Ea a răspuns: „Fii pe pace!” 24 Apoi a pus şaua pe măgăriţă şi a zis slujitorului său: „Mână şi pleacă, să nu opreşti pe drum decât când ţi-oi spune.” 25 Ea a plecat deci şi s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe şi a zis slujitorului său Ghehazi: „Iată pe sunamita aceea! 26 Acum, aleargă dar înaintea ei şi spune-i: ‘Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sunt bine?’ ” Ea a răspuns: „Bine.” 27 Şi, cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, căci este tare amărâtă şi Domnul mi-a ascuns lucrul acesta şi nu mi l-a făcut cunoscut.” 28 Atunci, ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: ‘Nu mă amăgi’?” 29 Şi Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu în mână şi pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate şi, dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului.” 30 Mama copilului a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Şi el s-a sculat şi a mers după ea. 31 Ghehazi le-o luase înainte şi pusese toiagul pe faţa copilului, dar n-a dat nici glas, nici semn de simţire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta şi a zis: „Copilul nu s-a trezit.” 32 Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui. 33 Elisei a intrat şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat Domnului. 34 S-a suit şi s-a culcat pe copil; şi-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui şi s-a întins peste el. Şi trupul copilului s-a încălzit. 35 Elisei a plecat, a mers încoace şi încolo prin casă, apoi s-a suit iarăşi şi s-a întins peste copil. Şi copilul a strănutat de şapte ori şi a deschis ochii. 36 Elisei a chemat pe Ghehazi şi a zis: „Cheamă pe sunamita.” Ghehazi a chemat-o şi ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ţi fiul!” 37 Ea s-a dus şi s-a aruncat la picioarele lui şi s-a închinat până la pământ. Şi şi-a luat fiul şi a ieşit afară”.

 

În Evrei 11 citim că, prin credință, „femeile și-au primit înapoi pe morții lor înviați” (v. 35). Este și cazul următoarelor două învieri: prima (1 Împărați 17:8-24) a avut loc în timpul marii apostazii a lui Israel, sub influența regelui Ahab și a soției lui păgâne, Izabela. Pe când o secetă grea devasta țara, Dumnezeu i-a poruncit lui Ilie să meargă la Sarepta, o cetate în afara hotarelor poporului Israel. Acolo, el a întâlnit o biată văduvă feniciană care se pregătea să gătească ultima masă sărăcăcioasă pentru ea și fiul ei și apoi se așteptau să moară. Dar viețile lor au fost cruțate prin minunea înmulțirii făinii și uleiului, care nu s-au terminat până când nu a încetat seceta. Mai târziu, fiul ei s-a îmbolnăvit și a murit. Cu disperare, mama a insistat pe lângă Ilie, care a strigat către Domnul. Citește 1 Împărați 17:22.

 

A doua înviere (2 Împărați 4:18-37) a avut loc în Sunem, un mic sat la sud de muntele Ghilboa. Elisei ajutase o biată văduvă să-și plătească datoria prin minunea umplerii multor vase cu ulei (2 Împărați 4:1-7). Mai târziu în Sunem, el a cunoscut o femeie căsătorită și cu poziție socială, dar care nu avea copii. Profetul i-a spus că va avea un fiu și așa a fost. Copilul a crescut și era sănătos, dar într-o zi s-a îmbolnăvit și a murit. Sunamita s-a dus la muntele Carmel și i-a cerut lui Elisei să vină cu ea să-l vadă pe fiul ei. Elisei s-a rugat Domnului cu perseverență și, în cele din urmă, copilul a revenit la viață.

 

Aceste femei au fost în împrejurări diferite de viață, dar au avut aceeași credință salvatoare. Văduva feniciană l-a găzduit pe profetul Ilie într-o perioadă extrem de grea, când el nu era în siguranță nicăieri în Israel. Sunamita și soțul ei au construit o cameră specială unde profetul Elisei putea să stea când trecea prin părțile lor. Când cei doi fii au murit, mamele lor credincioase au apelat la acești profeți ai lui Dumnezeu   și au avut bucuria de a-și vedea iarăși copiii în viață.

 

Acestea sunt istorii extraordinare, dar pe lângă ele câte alte istorii nespuse nu au avut parte de nimic miraculos! Ce ne învață această tristă realitate despre importanța credinței noastre în învierea promisă la sfârșitul timpului?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO