[vineri, 28 octombrie]

Studiu suplimentar: Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, capitolul 43; „Profeți și regi”, capitolele 10 și 19; „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, capitolele 32, 36 și 58

„În Hristos este viaţa originară, neîmprumutată, nederivată. «Cine are pe Fiul are viaţa» (1 Ioan 5:12). Dumnezeirea lui Hristos este o asigurare pentru cel credincios că va avea viaţa veşnică. «Cine crede în Mine», a zis Isus, «chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?» (Ioan 11:25,26). Hristos privea aici la a doua Sa venire. Atunci, morții neprihăniți vor învia în corpuri nesupuse degradării, iar neprihăniții vii vor fi duşi la cer fără să vadă moartea. Minunea pe care Hristos era gata să o realizeze prin învierea lui Lazăr urma să reprezinte învierea tuturor celor neprihăniţi. Prin cuvântul şi faptele Sale, El Se declara Autor al învierii. El, care curând urma să moară pe cruce, stătea cu cheile morţii, biruitor asupra mormântului, şi Își afirma dreptul şi puterea de a da viaţa veşnică” (Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, p. 530).