[marți, 25 octombrie] Fiul văduvei din Nain

 

 

Biblia spune că Isus „umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul, căci Dumnezeu era cu El” (Faptele 10:38). Evangheliile sunt pline de relatări despre Isus slujind multor suflete nevoiașe și rănite, motiv pentru care mai târziu mulți evrei au ajuns să creadă că Isus era Mesia cel promis.

 

„Erau sate întregi în care nu se mai auzea niciun geamăt de durere, pentru că Domnul Hristos trecuse pe acolo şi vindecase toate suferinţele locuitorilor. Lucrarea Lui a dovedit că El avea o misiune divină. Fiecare faptă a vieţii Sale dezvăluia dragostea, mila şi compasiunea; inima Lui se deschidea cu empatie pentru fiii oamenilor. El a preluat natura umană ca să poată veni în contact cu lipsurile şi nevoile omului. Cei mai săraci şi cei mai umili oameni nu se temeau să se apropie de El. Chiar şi copiii mici se simţeau atraşi de Isus” (Ellen G. White, „Calea către Hristos”, p. 11).

 

3. Citește Luca 7:11-17. Ce diferențe importante există între această înviere și cele analizate ieri?

 

Luca 7:11-17

„11 În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult. 12 Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. 13 Domnului, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” 14 Apoi, S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!” 15 Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. 16 Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc s-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său”. 17 Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile”.

 

În timpul misiunii Lui în Galileea, Isus a vindecat bolnavi și a scos demoni. Odată, El și cei care Îl însoțeau se apropiau de poarta cetății Nain, când o procesiune funerară tocmai ieșea din cetate. În sicriul deschis (Luca 7:14) se afla singurul fiu al văduvei care plângea, fiind de nemângâiat. Plin de milă pentru mama îndurerată, Isus i-a zis: „Nu plânge!” Apoi S-a îndreptat spre fiul mort și i-a poruncit: „Tinerelule, scoală-te, îți spun!” Băiatul a revenit la viață, iar Isus „l-a dat înapoi maicii lui” (Luca 7:13-15). Prezența lui Isus a schimbat total întreaga scenă și mulți dintre martorii la acea minune și-au dat seama nu doar că ceva uimitor se întâmplase, ci și că Cineva special (ei L-au numit „un mare proroc”) Se afla printre ei.

 

Atât văduva feniciană (1 Împărați 17:8-24), cât și sunamita (2 Împărați 4:18-37) ceruseră ajutor – de la Ilie și, respectiv, de la Elisei. Dar văduva din Nain a fost ajutată fără ca măcar să fi cerut ajutor. Aceasta înseamnă că Dumnezeu ne poartă de grijă chiar și atunci când suntem neputincioși sau ne simțim nedemni să-I cerem ajutorul. Isus a văzut problema și a rezolvat-o – ceva foarte obișnuit la Isus de-a lungul întregii Sale slujiri.

 

Adevărata religie presupune grijă față de orfanii și văduvele din jurul nostru (Iacov 1:27). Deși, evident, nu vom putea face genul de minuni făcute de Isus, ce putem face ca să le slujim celor ce suferă în jurul nostru?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO